Enciclopediae

Münchausen Times

”Toate formele de stânga violează cotidian ordinea naturală a lui Dumnezeu”. P.Ţuţea

Belle Arte

”Eu îmi visez picturile, iar apoi îmi pictez visele”. Vincent Van Gogh

Dilema zilei

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Politica

”Partidele politice sunt cai la carul de aur al istoriei Românilor; când devin gloabe, poporul român le trimite la abator” Petre Ţuţea

Istorie

TIPVS UNIVERSALIS

Se afișează postările cu eticheta dilema. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dilema. Afișați toate postările

sâmbătă, 20 iulie 2013

Dilema zilei - Biografia incompleta a lui Calafat

 Prima « lemă » : A fost odată un… nu e clar : sirian, ca mama, palestinian ca tatăl, dar cu siguranţă la 16 ani părăsea Nablus-ul din Cisiordania şi venea să facă medicina în România ; ce studii făcuse până atunci, încă nu e clar, dar bănuiesc că doar şcoala generală. Fireşte, el nu avea absolut nici o legătură cu organizaţia teroristă Al Aqsa care îşi avea nucleul/sediul în acelaşi oraş Nablus. 
 A doua « lemă » : Doctorul « Calafat » este un apropiat al partidelor care după 1990 au continuat politica lui Ceauşescu, în special psd şi mai ales prin ajutorul pe care ilici şi cartelul din jurul lui l-au dat lui Yasser Arafat la capitolul armament. (Cine o să vadă o apropiere între Al Aqsa şi Yasser Arafat, pe de o parte şi tânărul iubitor de medicină românească este într-o gravă eroare ; sau poate nu…). 
 Conform propriilor declaraţii, doctorul Calafat, cel apropiat de Felix şi oficina sa, n-are nici o legătură de rudenie cu defunctul terorist internaţional Yasser. De această dată, intenţionat sau nu, dar « părintele » SMURD şi preşedintele « Fundaţiei pentru SMURD » a lui Felix uita numele său întreg, palestinian. Europenizarea numelui (un singur prenume şi un nume de familie care nu e nume de familie) a omis ceva din numele său întreg ; oare de ce ? Dacă numele său de familie complet este « Arafat al Husseini », legătura cu Yasser e făcută (Al Husseini este numele tribului din care făcea parte Yasser). Un lucru e cert : motivul pentru care nu este deloc evident tot numele pe care părinţii i l-au dat este unul suficient de serios. Având în vedere că avem un terorist sirian susceptibil a-şi da drumul la gură, n-aş exclude să avem surpriza să aflăm că doctorul Calafat are mai multe pete negre şi ascunse în biografia sa, decât cele albe pe care i le tot fâlfâie usl cu orice ocazie. Cât despre licitaţiile trucate pe care Calafat le-a administrat, făcându-l pe prietenul Gorgan – miliardar am mai scris și poate voi mai scrie câte ceva ; la fel si despre cei 2% din impozit pe care fraierii ii vireaza in contul « Fundatiei pentru SMURD », crezand ca banii se duc la… SMURD.

miercuri, 19 iunie 2013

Dilema zilei – Bătaia e ruptă din… publicitate

Motto: "Va place peștele? Nu, ca ne cam bate".

 Prima « lemă » : Cerinţele pentru ca o oarecare să devină vedetă tv nu sunt multe şi nici noi. Trebuie să fie tânără, proastă şi cu moralitate minim îndoielnică. Apoi, ea, candidata la celebritate trebuie să aibă un impresar, un manager sau, după caz, un « pește ». Voce trebuie să aibă ? Nu, că de-aia se electronizează muzica ; fireşte, când « vedeta internaţională » se urcă pe o scenă şi începe să se producă, te apuca groaza, de parcă ar fi Enrique Iglesias live (recent, la Braşov, o altă « vedetă » uimea ascultătorii cu absenţa completă a vocii). Ea, « vedeta », nu e un star, nu e vreo personalitate, ci doar o proastă care serveşte unor interese. Ca să rămână « celebră », trebuie să accepte orice tratament şi să execute ceea ce i se cere ; orice i se cere. Dacă îşi permite să vocifereze, stăpânii o vor trata ca pe o vită de povară, lucru pe care « vedeta » l-a ştiut de la început, l-a acceptat şi cu care s-a terfelit continuu, totul de dragul unei scurte celebrităţi, discutabilă şi aia. A doua « lemă » : Alexandra Stan a luat bătaie, ceea ce a dat un subiect de 3 zile presei noastre, aproape toată iubitoare de cancan. Desigur, nu e pentru prima dată şi nu ştim nici măcar dacă bătaia a reprezentat un abuz al derbedeului care o manageria sau e una încasată programat, doar pentru publicitate. Ştiu, o să spuneţi că e imposibil să accepte o asemenea bătaie doar pentru celebritate şi atunci vă voi spune să recitiţi primele rânduri ; unii fac orice şi pentru mai puţin. Toată lumea s-a inflamat, toţi s-au scandalizat şi toţi l-au condamnat (pe bună dreptate) pe ciomăgar… Dar ea, « vedeta » e deasupra oricărei vinovaţii ? Nu ştia că aceasta « celebritate » se plăteşte ? Ba da. Şi atunci de ce acum protestează ? Bătaia trecută (că am înţeles că nu e prima) a semnalat-o presei ? Nu. De ce ? Poate pentru că atunci nu era în vreun con de umbră…

vineri, 3 mai 2013

Dilema zilei – Ţiganiada


 Prima « lemă » : în România sunt mulţi ţigani, e drept, dar şi mai mulţi sunt în Spania şi fosta Iugoslavia, doar că despre asta nu se vorbeşte. A doua « lemă » : deşi România e pe locul 3 în Europa ca număr de ţigani, peste tot se pune semnul egal între ţigani şi români. Fireşte, vina este a guvernelor iliesciene şi a presei aservite lor care întâi au creat un curent de opinie defavorabil românilor, în încercarea ceauşistă de a-i ţine în interiorul graniţelor pe aspiranţii la un job « afară » şi, apoi, au inundat mass media cu ţigani, ţigănci, fuste multe şi colorate, manelişti, « vrăjitoare » şi alte « ocupaţii » tipice populaţiilor de ţigani. În paralel, politicile comuniste au subminat continuu valorile culturii naţionale, înlocuindu-le cu « valorile » manelistice, cu stilul de viaţă al ţiganilor îmbogăţiţi prin imbecilizarea românilor etc. La tv nu mai vezi o emisiune care să vorbească despre importanţa uriaşă a culturii române în peisajul european, dar vedem interioare kitch-oase de prin casele ţigăneşti, vedem ce « valoare » au ei aruncând primitiv cu banii, « vedete » ţigăneşti care se prezintă în companii internaţionale la care nu vor avea acces niciodată etc. Iar noi acceptăm toate astea, ne minunăm sau ni se face scârba, dar atât, iar politica de ţiganizare forţată a românilor îşi vede de drumul ei.



joi, 2 mai 2013

Dilema zilei – „Ameninţarea” mititeilor


 Prima „lemă”: aflarea în treaba a uslaşilor atinge cote nebănuite... De data asta, aflarea în treabă atinge și un subiect naţional: micii. Cică UE a terminat cu criza globală şi e puternic preocupată de interzicerea micilor româneşti. Imposibil! În ruptul capului nu cred asemenea braşoave! Mititeii fac parte din bucătăria tradiţională românească şi se prepară după o reţetă absolut naturală, aşa că ei nu pot face obiectul preocupărilor europene. Fireşte, nu mă refer la acei mici cu un conţinut de carne de 30%, restul fiind pesmet. A doua „lemă”: Lansând petarda, usl poate să arate că are activitate: salvează micii, deşi nimeni nu-i ameninţă, iar ei pot bifa o „victorie” în „lupta” lor pentru bunăstarea românilor; dacă viaţa nu le-o pot asigura, măcar grătarele pe care oricum le aveau.