Enciclopediae

sâmbătă, 16 februarie 2013

Organul lui Tăriceanu



 Dacă acest articol ar fi fost unul serios, cu siguranţă că ar fi tratat cu prioritate modul cum Organ a lovit o fetiţă cu maşina şi a părăsit locul accidentului. Dar n-o să insist asupra acestui episod pentru că şi şeful de partid şi guvern al d-lui ministru a înregistrat un accident de circulaţie şi tot din culpă. Asta ar putea să nască diverse confuzii şi ne-am putea trezi că va spune cineva că Tăriceanu a lovit o fetiţă cu maşina şi Organ – o maşină cu motocicleta, când de fapt a fost chiar invers. Îmi amintesc cu „plăcere” cum tele-vizuinile s-au năpustit pe subiectele neaprobate în prealabil şi apoi făceau fractură de limbă explicând cum că raţa-mpunge şi miniştrii sunt imaculaţi, de fapt. Actele respective, încărcate de penal, au fost discret uitate şi intenţionat „acoperite” de către „presă”. Sigur, asta le-a dat celor doi derbedei siguranţa că li se permite orice, inclusiv să se dea drept campioni ai moralităţii, legii şi onoarei, dar şi ai cinstei şi democraţiei autentice. Mă întreb şi azi: Poliţia Româna ştie dacă Organ era sau nu beat în momentul accidentului? Că părinţii fetei au primit suma necesară pentru a nu depune plângere, asta e de la sine înţeles, dar fuga de la locul accidentului este o faptă penală pedepsită cu închisoarea, chiar şi în absenţa unei plângeri din partea victimei; dacă infractorul a fost băut, aceasta este o circumstanţă agravantă. Aşadar, şefii poliţiei ce s-au tot perindat apoi, au făcut ceva pentru ca nişte penali să primească pedeapsa necesară? Dacă nu, şi este evident că n-au făcut-o, ce pedepse au primit poliţiştii care au admis să acopere asemenea infracţiuni doar pentru că ministrul Internelor de atunci a cerut-o? Şi iată, ajungem la al treilea penal, Adomniţei (trafic de influenţa şi abuz în funcţie). Dar, aşa cum spuneam la început, despre aşa ceva refuz să vorbesc... Dar dl. Ministru de Interne şi şeful Poliţiei Române pot considera această menţiune ca pe o sesizare îndreptată împotriva celor ce se fac vinovaţi în cazul accidentelor de circulaţie provocate: primul ministru de atunci Tăriceanu şi ministrul său de transporturi – Orban.

Să trecem la ceva serios, că nu vreau să pierdem timpul cu „fleacuri” penale căzute în sarcina unor foşti miniştri care se vor din nou în aceleaşi funcţii. Pe vremea ministeriatului baladistului netalentat Organ a fost un scandal uriaş. Eu habar n-am de el, dar ProTv a făcut atunci o emisiune intitulată „România, te iubesc” care ne-a informat fără zgârcenie. Cercetarea jurnalistică a fost amănunţită şi a scos în evidenţă una din două posibilităţi în ceea ce priveşte vânzarea penală a hotelului Astoria din Bucureşti. Cum era de aşteptat, după atâţia ani nu mai ţin minte faptele aşa cum au fost ele detaliate în presă, dar pot să-mi amintesc că oricum încercau jurnaliştii să asambleze faptele, ele tot la Organ duceau. Aşadar, aveam două posibilităţi: ori Organ a aprobat vânzarea în detrimentul patrimoniului statului cu bună ştiinţă, ceea ce l-ar face vinovat de premeditarea unei acţiuni penale cu scopul de a satisface diverse interese de partid şi/sau personale, ori el şi-a pus semnătura pe o asemenea catastrofă din prostie, ceea ce îl face vinovat de neglijenţă penală în serviciu. Desigur, unii spuneau că poate era într-o stare de euforie bahică, ceea ce nu era pentru nimeni vreo noutate, dar chiar şi aşa, tot neglijenţă se numeşte, ca să nu spun mai mult.


Emisiunea s-a terminat, „presa” a şoptit câte ceva în treacăt şi subiectul a fost închis. Aşa... în treacăt, fiecare promo ne fixa o semnătură: Traian Băsescu, ministrul transporturilor! Fireşte, Preşedintele fusese ministru al transporturilor mult înainte de vânzarea frauduloasă, dar nu contează... Important este să-l implicăm pe Base în orice porcărie comisă de către bolşevici, poate şi pentru că ei nu sunt niciodată vinovaţi de ceva; nici măcar de crime, asasinate sau trădări. 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu