Toate ar fi fost mai bune dacă partidul comunist n-ar fi fost multă
vreme rupt de pârghiile necesare pentru a fura masiv şi pentru ca furând din
banii asociaţiei să-şi asigure permanenţa la conducerea
Blocului Roşu. Înainte de a reveni la cârma administraţiei, partidul condus de
Micul Che Viorin era unul plin de datorii. Cu toate astea, comuniştii aveau
nevoie de bani pentru o campanie electorală ce se anunţa scumpă. Ca
să ajungă unde vor, ei s-au aliat cu alţi stângişti ce-şi spuneau
liberali ; printre ei, din umbră, acţiona un taikun local, Mircea, un turnător dovedit. El furase atât de
mult, încât averile sale cipriote se multiplicaseră de câteva zeci de ori,
totul din fonduri bugetare. Fireşte că ar fi fost trimis în judecată, dar
relaţiile sale apropiate cu asociaţia de locatari de la Moscova l-au ferit de
pericole. Văzând că se poate, Mircea a plusat şi averea sa creştea constant.
Întâi s-a bucurat de returnări de TVA, tele-vizuina sa trecând de
la pierdere la un profit deloc de neglijat, doar dintr-o trăsătură de pix. Apoi
au urmat "privatizările"… Prelua pe bandă rulantă diverse societăţi
de stat, puţin importante economic, dar excepţionale din punct de vedere
imobiliar, toate subevaluate de zeci de ori. Şi cum toate se întâmplă cu un
motiv, Mircea s-a apucat să dea bani şi pentru partidul comunist, făcând
eforturi ca acesta să câştige alegerile.
Ziua calcării în picioare a legilor, statutului asociaţiei şi
democraţiei a venit odată cu câştigarea prin fraudă a alegerilor generale. Din
acel moment, comuniştii şi aliaţii lor, fie ei de circumstanţă sau nu, au
aplicat toate măsurile staliniste pe care le cunoşteau pentru ca asociaţia
de locatari să arate le fel ca în anii ’50. Nimănui nu-i pasă că se comitea o
întoarcere în timp extrem de gravă pentru locatari ; derbedeii roşii ştiau
doar că ei trebuie să preia puterea pentru totdeauna sau măcar pentru o foarte
lungă perioadă de timp. Doar în acest fel puteau să fie stăpânii Blocului Roşu,
iar Viorin se şi imagina un fel de Micul Satrap Roşu, cel care va avea drept de
viaţă şi de moarte asupra oricărui locatar. Anii de umilinţe pe care Viorin îi
trăise puteau în sfârşit să fie răzbunaţi, iar revanşa sa deja se
anunţa dură din
partea acestui homuncul chinuit de frustrări şi dominat de mitomanie şi de
perversiuni când sodo maniace, când pedofile.
Discursul lui Viorin s-a schimbat total. Dacă anterior el era o
combinaţie de puţine adevăruri combinate dezlânat cu multe minciuni, după ce
puterea a devenit totală şi aproape discreţionară, discursul său a
devenit profund bolnăvicios. Nimic din realitatea înconjurătoare nu mai apărea
în cuvântările lui Viorin, ea fiind complet înlocuită de un delir mitomaniac ce
prezenta auditoriului realităţi ştiute doar de imaginarul maladiv al cuvântătorului.
Schimbarea se produsese, iar boala se instalase complet, acaparând tot mentalul
derbedeului bulevardier ajuns administrator. El era acum o păpuşă manevrată cu
sforile trase de un păpuşar dement, unul nevăzut, dar ale cărui acţiuni erau
prea vizibile. Viorin nu făcea nimic, nu administra şi nici nu-şi asuma vreo
responsabilitate, lăsa oamenii pe drumuri, dar apoi anunţa sentenţios
că de fapt el le-a mărit salariile sau aplica taxe peste taxe, creştea
preţurile, însă anunţa mereu contrariul. Asociaţia de locatari descrisă de
Viorin nu exista decât în creierul său hăcuit de schizofrenia cea
mai periculoasă, cea reală arătând jalnic; Blocul Roşu era în pericol să fie
scos la vânzare, integral sau pe bucăţi, dar asta nu era percepută ca realitate
nici de către preşedintele partidului comunist şi nici de către complicii săi, semianalfabeţi majoritatea.
În spatele uşilor bine închise se ţineau conclavurile roşii moscovite,
cu o discreţie ce amintea de întrunirile
societăţilor secrete. Adevăratele decizii se luau acolo, de către caizii
politici ce se impuseseră de peste 20 de ani. Acolo, Nelu şi Mircea erau
tovarăşi ai aceloraşi structuri şi împreună respectau "calendarul"
impus de Moscova. Ca să se poată întâlni fără a da de bănuit poliţiei comunitare,
Mircea a făcut şi un restaurant, numit sugestiv "Taverna rusului".
Acolo veneau agenţii asociaţiei moscovite pentru a da ordine şi tot acolo
Mircea, Nelu sau Viorin, direct sau prin interpuși le livrau ruşilor
informaţii secrete. Deloc de ignorat erau întâlnirile cu moguli moscoviţi ce-şi exprimau deschis intenţiile de a cumpăra la un preţ de nimic,
hălci întregi din Blocul Roşu, fireşte, fără acordul locatarilor, ci doar cu
acceptul asociaţiei de locatari.
- va urma -
Această
producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.
Postări
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu