Enciclopediae

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Conspiratori sociali, « democraţi » şi liberali


 Să luăm în discuţie un caz ipotetic ; poate ipotetic, poate nu… Să presupunem că personajul central al poveştii este un colonel, mai cunoscut ca un bun comentator sportiv sau mai popular ca senator decât ca fost conspirator. Numele său este, să zicem la întâmplare – Ţopăilă.

Tovarăşul Ţopăilă a avut o carieră interesantă, mai puţin militară şi mai mult sportivă. La un moment dat, tovarăşul Ţopăilă pleacă în vizită la ursuleţul sovietic, cam prin 1980. Era acolo o mare manifestare sportivă boicotată de multe ţări din lumea civilizată. Pe lângă concursurile sportive, Ţopăilă a participat şi la întâlniri de taină cu ursuleţi mai mici şi mai discreţi ; se spunea în acea vreme că aceşti ursuleţi erau atât de discreţi încât şi plecarea pe lumea cealaltă se făcea pe horn, în linişte şi organizat. Iar Ţopăilă, om discret şi el, a acceptat propunerile urşilor moscoviţi.

Întors în ţară, sportivul s-a trezit foarte repede într-o situaţie delicată : dictatorul de atunci (nu cel « luminat » de mai târziu) s-a prins că de la Moscova nu vine doar gazul, ci şi bricheta, aşa că s-a decis să-i marginalizeze pe toţi cei indicaţi de departamentul « anti-ursuleţi » al Securităţii. Printre cei vizaţi s-a numărat şi Ţopăilă, cel care a fost trimis să conducă un club sportiv din Capitală. Aici, Ţopăilă şi-a continuat activitatea însă, la un moment dat, fiica sa a fost arestată de aceeaşi Securitate, prin toamna anului 1989. Motivul ? Din vorbe, motivul ar fi fost o inexistentă încercare de a fugi din ţară, dar nimeni nu spune apăsat că exact asta ar fi fost. În fapt, din septembrie acelaşi an, presiunile Securităţii asupra conspiratorilor (printre care şi Ţopăilă) au devenit mai aplicate. Cum conspiratorii erau « nărăvaşi » şi rezistau presiunilor, s-a luat hotărârea reţinerii copiilor celor care urzeau lovitura de stat, pentru ca aceştia să cedeze când vor fi ameninţaţi cu viaţa copiilor lor.

Anii au trecut, vechiul dictator a dispărut, iar locul lui a fost luat de o « cârpa kaghebistă », cel care avea destul tupeu încât să se autointituleze « despot luminat ». După ce noul dictator a terminat şi cu trădarea ţării, dar şi cu construirea sistemului său ticăloşit, iată-l mulţumind foştilor săi tovarăşi de conspiraţie, pe unii punându-i în funcţii mari, pe alţii decorându-i. Ce treabă avea o decoraţie onorantă românească în mâna unui trădător şi apoi pe piepturile altor trădători ? Habar n-am ; eu sunt doar un povestitor… Pentru ca totul să fie făcut după tipicul criminalilor care mereu au ceva de ascuns, « bătrâna cătană sovietică » l-a decorat pe Ţopăilă … în afara ţării, într-o capitală europeană, nu foarte depărtată de graniţele ţării. După ani, pe Ţopăilă îl găsim senator, fascist în declaraţii şi foarte respectat de către complicii săi de partid.

Fiica sa, Ţopăita s-a chinuit peste 20 de ani să pară jurnalist şi tot atâţia ani să scape de bâlbâială. Amândouă tentativele au eşuat lamentabil, jurnalista având un discurs clar de extremă stângă, drapat în vorbe ce doreau să mimeze obiectivitatea altfel normală pentru un ziarist ; pentru altul, nu pentru ea. Şi acum, bomboana de pe coliva ţării : domnişoara Ţopăita a descoperit brusc « valorile social-democraţiei » şi o găsim alături de mai vechiul colaborator al tatălui său – « despotul luminat », devenit între timp « despotul împăiat şi scos ca pe moaşte ». E bine aşa… Până şi partidele de infractori au nevoie să-şi întinerească nucleul conducător şi dacă nu cu ea, fiica tatălui ei, bătrânul conspirator, atunci cu cine ? Înainte se zicea aşa : « lumina vine de la Răsărit »… Acum nu ştiu ce va veni de-acolo, dar aşa se simte un curent rece şi uscat, de-ai putea să juri că vine din Siberia…

1 comentarii:

rasu', plansu'
Mult umor pe 'centimetru patrat'.
Felicitari

Trimiteți un comentariu