Stalin
a hotărât în 1943 desfiinţarea Internaţionalei III - Kominternul - pentru a
dovedi Vestului că Rusia nu mai reprezintă coordonatoarea "mişcării
internaţionale" lăsând fiecare ţară să acţioneze independent. În realitate
fusese însărcinat bulgarul Gheorghi Dimitrov să circule prin ţările cu partide
subordonate şi să le convingă că e o schimbare doar de tactică, unirea
proletariatului din toată lumea rămânând preocuparea permanentă a Moscovei.
În acest context, de intoxicare a opiniei publice
mondiale, şi a ţărilor care încă sprijineau masiv economic Rusia bolşevica,
inclusiv Statele Unite, au apărut directivele elaborate de Lavrenti Beria,
cunoscute sub indicativul "Moscova 2-6-1947 (Strict secret) K-AA/CC113,
indicaţia NK/003/47". Primii care s-au referit într-o lucrare ştiinţifică
la Directivele de bază ale NKVD - Comisariatul poporului pentru Afaceri Interne
- pentru ţările din orbită sovietica din 2 iunie 1947, au fost britanicii care
au publicat cartea istoricului Andrew şi a fostului ofiţer KGB Gordievski:
"KGB. Istoria secretă a operaţiunilor sale externe de la Lenin la
Gorbaciov", Londra 1990. În iunie 1947, NKVD (precursorul KGB)
distribuia, în regim strict secret, setul de directive destinat sovietizării
ţărilor din sfera de influenţă a Moscovei. Interesant, pentru România, ar fi de
urmărit rezultatele acestei politici folosind în paralel Directivele NKVD din
1947 şi realităţile de după Revoluţia din 1989 Printre directivele NKVD-ului
există referiri la activitatea activiştilor de partid: aceştia erau îndrumaţi
să nu dea niciodată termene precise, să nu formuleze niciodată responsabilităţi
precise, iar toate programele să fie cât mai stufoase, cât mai generale,
lipsite de orice claritate.
Linia generală de formare a activiştilor PCR a urmat
firul Directivelor. În ani şi ani de zile acest tip de formare a determinat o
atitudine şi o mentalitate specifice însuşite în plan politic şi regăsita la
membrii clasei politice post-comuniste, proveniţi din acelaşi tip de
"bazin formativ"; al PCR-ului. Mentalitatea politicianistă a devenit
în schimb folositoare intereselor de grup ale clasei politice actuale, care
şi-a regenerat rândurile recrutând noi reprezentanţi pe baza aceloraşi
principii. Aşa zisele noi generaţii politice de astăzi sunt pline de exemple
ilustrative.
Milioane de polonezi şi români, dar şi alte
popoare au fost luaţi ca ostateci în graniţele sovietice şi deveneau o
problemă. Stalin a dat ordin NKVD-ului, trecut acum în mâna lui Beria, să
rezolve problema. "Problema" s-a rezolvat parţial prin marele măcel
din 1938-39 după care au continuat arestările, execuţiile şi deportarea
populaţiei din Basarabia şi Bucovina şi din Ţările Baltice. Barbaria a avut
caracter masiv, fiind exterminate aproape în totalitate elita popoarelor,
conducătorii spirituali, cei care ar mai fi putut trezi conştiinţa naţională.
După 1940, într-un singur an, peste 200.000 români basarabeni şi bucovineni au
fost deportaţi pe întinsul Rusiei, până la Vladivostok, pierzandu-li-se urma.
S-a elaborat un "Plan de muncă" în ianuarie
1941, care a sistematizat şi organizat la modul cel mai monstruos sistemul de
deportare. Metoda de elaborare a listelor nominale era diabolica: "Este
necesar să deportăm fiecare membru al familiei, ca pe un principal deportat,
împreună fără să-i informăm de separarea care urmează. Toată familia în aceiaşi
maşină, până la vagoane. Abia acolo îl separăm pe capul familiei, apoi pe
ceilalţi, sub pretextul inspecţiei sanitare."
După Stalingrad, în 1943 au fost deportaţi Karacii
din Caucaz, iar în Decembrie 1943 a venit rândul Kalmucilor. În Februarie 1944
toţi Inguşii au fost exterminaţi iar în aprilie
acelaşi an a venit rândul Balkarilor ca să fie deportaţi. Au urmat execuţiile
din Armenia urmate de masive deportări (1938), precum şi deportarea Tătarilor
din Crimeea în Asia Centrală şi Siberia (1944).
"Acolo unde calcă Armata Roşie se impune şi
sistemul social comunist", îi scria Stalin lui Tito. La sfârşitul celui
de-al doilea război mondial, jumătate de Europa era ocupată de trupele
sovietice "eliberatoare". Oficial, Moscova asigura că va respecta
suveranitatea şi dreptul la autodeterminare al statelor intrate în zona sa de
influenţă. În realitate, soarta acestora era deja pecetluită. În doar câţiva
ani, regimurile democratice aveau să fie înlocuite cu sisteme totalitare
inspirate şi controlate de Kremlin. Reţeta acestei tranziţii a fost, peste tot,
aceeaşi. O mare parte a ei a fost teoretizata de însuşi Lavrenti Beria, temutul
şef al NKVD. O demonstrează acest set de directive secrete, elaborate de
Comisariatul poporului pentru Afaceri Interne la 2 iunie 1947 şi purtând
indicativul "Moscova 2-6-1947 K-AA/CC113, indicaţia NK/003/47".
Documentul, descoperit în biroul lui Boleslaw Bierut, preşedinte al Poloniei
între 1945 şi 1952, a fost publicat pentru prima dată în ziarul "Novi
Dzienic", în 1981. Instrucţiuni aproape identice au mai fost descoperite
şi în Cehoslovacia, Germania, Bulgăria. Mai mult ca sigur ele au fost transmise
şi aplicate şi în România, deşi SRI nu a confirmat până în prezent existenţa
unui astfel de document în arhivele Securităţii. Ne mulţumim, aşadar, să vă
prezentăm traducerea textului polonez. Similitudinile cu ceea ce s-a întâmplat
în ţara noastră sunt oricum evidente. Din nefericire, multe aspecte continua să
fie de actualitate şi astăzi.
1. Este interzisă primirea pe teritoriul ambasadelor
a autohtonilor contactaţi de noi ca informatori. Întâlnirea cu aceşti oameni
este organizată de serviciul special desemnat în acest scop, iar întâlnirile
pot avea loc doar în locuri publice. Informaţiile sunt preluate de către
ambasadă prin organele serviciilor speciale, în speţă cu predarea lor
ofiţerului nostru cu cel mai mare grad în ambasadă.
2. Se va umări ca între soldaţii noştri şi populaţia
civilă să nu se producă legături de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiţerii
noştri să viziteze autohtoni la locuinţele lor; este, de asemenea, inadmisibil
ca simplii soldaţi să stabilească relaţii cu femei din rândul băştinaşelor. Nu
se admite stabilirea de relaţii între soldaţii noştri şi populaţia civilă, respectiv
soldaţii autohtoni.
3. Se va accelera lichidarea cetăţenilor care
întreţin legături neiniţiate de către noi cu Partidul Comunist Polonez,
Partidul Socialist Polonez, cu interbrigadiştii, cu Organizaţia Tineretului
Comunist Polonez, cu Armata de Acasă şi alte asociaţii. În acest scop trebuie
folosite elementele opoziţiei militare.
4. La acţiunile militare vor lua parte acei soldaţi
care au stat pe teritoriul ţării noastre (se are în vedere Uniunea Sovietică
n.n.) înainte de a intra în Armata Kosciuzsko (Armata poloneză ce lupta de
partea Armatei Sovietice pe teritoriul U.R.S.S. n.n.). Se va ajunge la
distrugerea ei totală.
5. Trebuie realizată în mod accelerat unificarea
tuturor partidelor într-un singur partid, având grijă ca toate rolurile cheie
să revină acelor oameni care aparţin serviciilor noastre secrete.
6. Unificarea organizaţiilor de tineret trebuie
făcută rapid. De la conducători de organizaţii locale în sus, în poziţii de
conducere se vor repartiza oameni desemnaţi de serviciile noastre speciale.
7. Se organizează şi se urmăreşte ca funcţionarii
aleşi ca deputaţi la congrese să nu-şi poată păstra mandatul pe întreaga
perioadă ce le stă în faţă. Deputaţii nu pot convoca în nici un caz şedinţe
între întreprinderi. Dacă nu există altă soluţie şi o asemenea şedinţă trebuie
convocată, se vor îndepărta acei oameni care au activitate în legătură cu
proiectarea concepţiilor şi avansarea revendicărilor. Iniţiativele particulare
trebuie eliminate cu desăvârşire. Pentru fiecare congres se vor pregăti oameni
noi şi doar cei vizaţi de serviciile noastre secrete.
8.Se va acorda o atenţie deosebită persoanelor cu
capacităţi organizatorice şi cu şanse sigure de popularitate. Aceşti oameni
trebuie cooptaţi, iar în cazul în care se opun, se va bloca accesul lor la
posturi ierarhic superioare.
9. Se va urmări ca funcţionarii de stat (exclusiv
organele de securitate şi din industria minelor) să aibă retribuţii mici.
Aceasta se referă îndeosebi la sferă sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv
la cei care deţin funcţii de conducere (documentul găsit în Cehoslovacia
adaugă: mai puţin cadrele de conducere alese pe baza lealităţii faţă de regimul
socialist).
10. În toate organele de guvernământ, respectiv în
majoritatea uzinelor, trebuie să avem oameni care conlucrează cu serviciile
noastre speciale, fără ştirea organelor administrative locale.
11. Se va urmări cu stricteţe ca presa autohtonă să
nu transmită date privind calitatatea şi sortimentul mărfurilor ce ni se
transportă. Nu este voie ca această activitate să se numească comerţ. Trebuie
neapărat menţionat faptul că e vorba de schimburi de mărfuri.
12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor
publice în sensul că acestea să nu acorde acte doveditoare a proprietăţii
asupra pământului; actele vor arăta doar calitatea de lot dat în folosinţă, dar
niciodată pe aceea de proprietate a deţinătorului.
13. Politica faţă de mica gospodărie ţărănească
urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După
aceea, trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o
rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor
de producţie repartizate lor, concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare
a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat
că agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel
ca necesarul să trebuiască acoperit prin import.
14. Trebuie făcut totul ca hotărârile şi ordinele -
fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatoric - să fie nepunctuale.
15. Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie
discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una
dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte
(fac excepţie cazurile ce vizează industria minelor).
16. Sindicatele din uzină nu pot exercita nici o
influentă asupra activităţii din uzină. Ele pot lucra doar la punerea în
practici a hotărârilor şi atât.
17. Sindicatele nu au dreptul de a se împotrivi
conducerii în nici o problemă. Sindicatele trebuie să fie ocupate cu alte
probleme minore ca de exemplu: organizarea odihnei în concedii, discutarea
cererilor de pensii şi împrumuturi, programe culturale şi distractive,
organizarea de excursii, repartizarea mărfurilor deficitare, justificarea unor
puncte de vedere şi decizii ale conducerii politice.
18. Trebuie organizat ca numai acei conducători să
fie avansaţi care execută impecabil problemele cu care au fost însărcinaţi şi
care nu le analizează depăşind cadrul activiităţii lor.
19. În legătura cu activitatea băştinaşilor care sunt
purtători ai unor funcţii de partid, de stat sau administrative trebuie create
asemenea condiţii, ca aceştia să fie compromişi în faţa angajaţilor, astfel
încât să devină imposibilă întoarcerea lor în anturajul iniţial.
20. Cadrelor militare autohtone li se pot încredinţa
poziţii de răspundere în locuri unde deja sunt plasaţi oamenii serviciului
special.
21. În cazul fiecărei acţiuni armate şi cu ocazia
tragerilor, cantitatea muniţiei va fi controlată permanent şi cu seriozitate,
indiferent de tipul de armă.
22. Trebuie ţinut sub observaţie fiecare institut de
cercetare şi laborator, consemnându-se orice cercetare valoroasă.
23. Trebuie acordată o mare atenţie inventatorilor,
inovatorilor, respectiv dezvoltată şi sprijinită activitatea lor, dar fiecare
invenţie trebuie înregistrată cu consecvenţă la centru. Este permisă doar
realizarea acelor investiţii care au aplicabilitate în industria minelor sau
cele care au indicaţiile noastre speciale. Nu este permisă realizarea acelor
invenţii care ar asigura creşterea producţiei de produse finite şi, în paralel
cu aceasta, scăderea producţiei şi a extragerii de materii prime , sau ar
împiedica îndeplinirea deciziilor. Dacă o invenţie a devenit cunoscută, trebuie
organizată vânzarea acesteia în străinătate pe valuta vest, pe motiv că e prea
costisitoare în ţară. Documentele cuprinzând datele cu privire la valoarea şi
descrierea invenţiei nu se publică. Toate datele şi documentele privitoare la
valoarea şi descrierea amănunţită a invenţiei vor intra în posesia noastră.
24. Punctualitatea transporturilor de orice gen
trebuie perturbată (mai puţin cele cuprinse în îndrumările din N.K. - 552-46).
25. În uzine trebuie iniţiate diferite şedinţe şi
conferinţe profesionale, trebuie notate propunerile, observaţiile ce au fost
expuse, respectiv autorii acestora.
26. Trebuie popularizate discuţiile cu muncitorii
care se ocupă de probleme actuale legate de producţie, respectiv cele care
critică trecutul şi problemele locale. Nu se vor înlătura cauzele fenomenelor
în discuăie.
27. Luările de poziţie ale conducerilor băştinaşe pot
avea coloratura naţională sau istorică, dar acestea nu pot duce la unitatea
naţională.
28. Trebuie acordată o mare atenţie ca nu cumva în
oraşe să existe reţele de apă nelegate la reţeaua principală în cartierele în
curs de reconstrucţie sau nou construite. Canalizările vechi neracordate şi
fântânile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.
29. Reconstrucţia obiectivelor industriale şi
construcţia celor noi se va face având în vedere ca materialele reziduale să
fie dirijate în depozitele de apă ce ar putea folosi drept rezerve de apă
potabilă.
30. În oraşele reconstruite sau nou construite nu se
mai admit în locuinţe spaţii excedentare, care ar putea folosi la adăpostirea
pe o perioadă mai lungă a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente.
31. Întreprinderile proprietate personală, micii
meseriaşi şi micii industriaşi să primească doar astfel de materii prime şi
utilaje inferioare şi care să împiedice producţia de calitate. Preţul acestor
mărfuri să fie mai mare decât preţul produselor similare ale întreprinderilor
de stat.
32. Trebuie extinsă birocraţia statului în cel mai
înalt grad în toate domeniile. Este admisă critica activităţii organelor
administrative, însa nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului şi
nici funcţionarea normală a aparatului birocratic.
33. Trebuie avut o mare grijă de toate proiectele de
fabricaţie în industria minieră, respectiv în întreprinderile indicate în mod
special. A se împiedica aprovizionarea bună a pieţei interne.
34. Trebuie acordată o atenţie deosebită bisericilor.
Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o
antipatie generală împotriva acestora. E necesar să fie puse sub observaţie
tipografiile bisericeşti, arhivele, conţinutul predicilor, cântecelor, al
educaţiei religioase, dar şi cel al ceremoniilor de înmormântare.
35. Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai
ales din licee şi facultăţi trebuie să fie înlăturaţi profesorii de valoare
care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupate de oameni
numiţi de noi, având un nivel de pregătire slab sau mediocru. Să se analizeze
diferenţele dintre materii, să fie redusă cantitatea de material documentar,
iar la licee să se opească predarea limbilor latină şi greacă veche, a
filozofiei generale, a logicii şi geneticii. În manualele de istorie nu trebuie
amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut să servească binele ţării. Se
va insista pe lăcomia şi răutatea oricărui rege, pe efectul nefast al monarhiei
şi pe lupta poporului asuprit. În şcolile de specialitate trebuie introdusă specialitatea
îngustă.
36. Trebuie să fie iniţiată organizarea unor acţiuni
cu caracter artistic sau sportiv care să sărbătorească lupta băştinaşilor
împotriva cotropitorilor (exclusiv ruşii, îndeosebi nemţii) şi care să
popularizeze lupta pentru socialism.
37. Pe plan local este interzisă apariţia unor opere
despre acei băştinaşi care înainte de revoluţie şi în perioada celui de-al
doilea război mondial au trăit la noi (în U.R.S.S., n.n.) sau au luptat alături
de noi în timpul războiului. .
38. Dacă se constituie o organizaţie care ar sprijini
alianţa cu noi, dar totodată ar stărui asupra controlului activităţii economice
a conducerii oficiale, imediat trebuie pornită împotriva ei o campanie de
acuzare a naţionalismului şi şovinismului. Aceasta trebuie făcută în felul
următor: profanarea monumentelor ce ne aparţin, distrugerea cimitirelor,
difuzarea unor manifeste din care să rezulte ponegrirea naţiunii şi culturii
noastre şi îndoiala faţă de înţelesul contractelor încheiate cu noi. În munca
de propagandă trebuie implicaţi şi băştinaşii, folosindu-ne de ură care există
împotriva acelor organizaţii.
39. Se va da o atenţie deosebită construcţiei şi
reconstrucţiei drumurilor, podurilor, a căilor şi reţelelor de legătură,
indiferent cât de îndepărtate sau inaccesibile ar fi, ca, în cazul în care este
nevoie pe o intervenţie armată, locul rezistenţei sau al concentrării forţelor
reacţionare să fie accesibil din toate părţile.
40. Trebuia ca reprezentanţii opoziţiei politice să
fie închişi. Se va încerca prin toate mijioacele racolarea acelor opozanţi care
se bucură de stimă populaţiei băştinaşe. Dacă nu cedează, trebuie compromişi
prin campanie de denigrare. Înainte ca ei să se întipărească în conştiinţa
maselor, trebuie lichidaţi prin aşa numite "întâmplări neprevăzute"
sau închişi sub acuzaţia de crimă de drept comun. Numai în cazuri cu totul
speciale se admit procese politice, care vor fi ţinute sub acuzaţia de
"înaltă trădare"
41. Trebuie împiedicată cu orice preţ reabilitarea
celor condamnaţi în procese politice. Dacă această reabilitare devine
inevitabilă, se admite doar cu condiţia ca acel caz să fie considerat o
greşeală judecătorească, condamnatul nu va fi judecat, ci doar graţiat; nu va
avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecăţii greşite nu vor fi
convocaţi.
42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea
publică a acelor conducători numiţi de către partid, care prin activitatea lor
au produs pierderi sau au trezit nemulţumirea angajaţilor. În cazuri drastice
se recheamă din funcţie, fiind numiţi în poziţii similare sau superioare. La
sfârşit, trebuie puşi în funcţii de conducere şi ţinuţi în evidenţă drept cadre
de rezervă pentru perioada schimbărilor ulterioare.
43. Se aduc la cunoştinţa publicului procesele acelor
persoane cu poziţie de conducere (în primul rând din cadrul armatei,
ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt învinuite
de atitudine împotriva poporului, socialismului, industrializării. E o acţiune
ce atrage atenţia maselor populare.
44. Se va căuta ca acei care lucrează în diferite
funcţii indiferent cât de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu
cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi.
45. Trebuie ca la facultăţi să ajungă cu prioritate
sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei
care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o
diplomă.