Enciclopediae

joi, 18 aprilie 2013

Alba-neagra cu dreapta românească



 Unul dintre subiectele cele mai disputate în ultima vreme este « dreapta ». Întâi s-au bătut liberalii ; doar din gură, ca să ascundă apartenenţa lor la stânga fascist-comunistă, apoi PDL, Noua Republică, Forţa Civică şi, într-un final « glorios » - Mişcarea Populară. Pe liberali şi pe pedeliști, atâţia câţi mai sunt în partid, îi putem scoate din cauză, dată fiind preaplecarea către Felix şi/sau ilici ; să ne gandim că PDL-ul lui Blaga poate construi « dreapta » e doar o glumă (blague, în franceză), chiar una tristă. Rămân în « cursă » o asociaţie – Noua Republică, un partid – Forţa Civică şi o fundaţie (încă) – Mişcarea Populară. Să vedem care din ele vrea să construiască « dreapta » în mod real şi, mai ales, care poate s-o facă…

Mişcarea Populară este acum cel mai aproape de construirea unui curent de dreapta, dar nici nu ştie cum, nici nu arată că ar înţelege ce înseamnă asta şi nici cum se va face punerea în practică a ideii atât de generoase, de altfel. « Părinţii fondatori » ai Mişcării s-au pierdut repede în ridicol, incapabili să înţeleagă, nu doar ce este şi cum se construieşte « dreapta », dar nici măcar ideile expuse sintetic de către Preşedintele Băsescu la tv. Începutul dezastruos al Mişcării nu poate promite nimănui că se va transforma cândva într-un triumf al dreptei ; oricine va privi cu suspiciune o organizaţie care dovedeşte în scris că habar n-are ce-şi propune să construiască. Declaraţiile publice ale liderilor fundaţiei au fost şi ele sub nivelul lor intelectual, ceea ce arată că nu orice membru fondator poate să şi vorbească despre o idee ce… nu-i aparţine. Conceptele de bază ale dreptei lipsesc cu desăvârşire din platforma-program ce ba există (pentru că fizic o regăsim pe site-ul oficial al Mişcării), ba nu există, conform declaraţiei unuia dintre fondatori. Nu trebuie să ai un IQ de excepţie că să-nţelegi că la nivel central, Mişcarea suferă o mişcare browniană a ideilor, unele de dreapta, altele de stânga. Fireşte, o asemenea construcţie este un « castel de cărţi de joc » ce se va dărâma la prima respiraţie mai apăsată a derbedeilor comunişti. Aşadar, Mişcarea Populară vrea, dar nu poate construi « dreapta », nici măcar trasă de « locomotiva » Băse. Îi apreciez individual pe fondatorii formali ai Mişcării (nu şi pe Elenina cea slobodă la tastatură) pentru performanţele obţinute de fiecare dintre ei, dar sunt incapabili să creeze o mişcare de dreapta.


Un început mult mai furtunos decât Mişcarea Populară l-a avut Noua Republică, a lui Mihail Neamţu. Trebuie să recunoaştem că platforma Noii Republici nu suna deloc rău şi conţinea idei care promiteau să aibă finalitatea prevăzută. Din păcate, Neamţu a eludat idei fără de care cele expuse rămân vorbe înşirate pe hârtie. Destul de repede a dispărut interesul faţă de ideile Noii Republici şi din cauza unor hărţuieli interne, dar şi din cauza inconsecvenţei în declaraţii ale fondatorului principal, însuşi Neamţu. Balansul nepermis între politici sociale îndoielnice şi politici de dreapta insuficient structurate a dus la o scădere pronunţată a organizaţiei. Decizia de a se transforma în partid politic a făcut ca pretenţia NR de a construi « dreapta » să devină superfluă pentru că electoratul potenţial n-a descoperit nimic novator în ideile pe care organizaţia le promova. Nu în ultimul rând, maniera lui Mihail Neamţu de a ataca public aliaţi politici, în loc să se lupte cu adversarii, a dus la volatilizarea practică a NR ; până la ora actuală, organizaţia ce-i aparţine legal lui Neamţu n-a reuşit să devină partid, dar nici speranţa de a mai construi « dreapta » n-o mai are, dacă priveşte cu realism în jur ; rolul de  « ventriloc » al unei « amazoane » nu ţine loc de idee, iar fondatorul NR este depăşit de aceeaşi idee.


După lovitura de stat mascată care a dus la căderea guvernului Ungureanu, cu largul concurs al PDL (măcar a unei părţi importante a lui), MRU s-a decis să intre în politică. De departe cel mai capabil din punct de vedere intelectual dintre cei care s-au decis să intre în politică în ultima vreme, MRU ar fi putut fi singurul care să poată construi o « dreaptă » modernă în România. Decizia să iniţială a stârnit un ecou excepţional, semn că societatea românească simte că-i lipseşte această mult disputată şi şi mai mult discutată « dreaptă ». Schimbarea survenită în orientarea noului partid a dus la o « răcire » a relaţiilor cu populaţia ce ar fi putut pune umărul alături de el. Acel « centru » adăugat « dreptei » nu a fost cea mai inspirată alegere, iar reacţia nu s-a lăsat aşteptată : în alegeri, Forţa Civică a obţinut scoruri neglijabile. Cu toate astea, în acest moment, singura organizaţie/partid în stare să-şi adjudece « dreapta » este Forţa Civică a lui MRU. O va face ? Nu ştim încă şi « nimeni nu e profet în ţara lui »… Posibilităţi are, oameni valoroşi – la fel, partidul este condus de un intelectual de excepţie, mai ales în aceste vremuri în care lozinca e « partidul (comunist) te vrea prost », un om valoros care înţelege ce e dreapta şi care sunt principiile ei. De aici putem trage concluzia că FC va crea « dreapta », dar am serioase dubii ; aşa cum a procedat până acum, nu văd vreo şansă. În cazul FC, singura problemă nu e putinţa, ca în cazurile anterioare, ci… voinţa! Până acum, voinţa nu s-a făcut remarcată apăsat, “centrul” atenuând prea mult valorile “dreptei” şi obiectivele ei. Cu toate astea, aş spune un lucru pe care îl consider deloc lipsit de importanţă: ar fi de-ajuns o mişcare pe care FC o poate face şi în mod cert îşi va adjudeca “dreapta”. Ce mişcare ? Ştie MRU, nu e cazul să-i spun eu… Dacă o va face sau nu, asta rămâne să vedem.



Update : Ultimele ştiri anunţă că MRU, ca preşedinte al Forţei Civice se asociază cu alde Chiliman şi compania pentru a crea… nu, nu dreapta, ci « România liberală ». Nouă platformă de stânga-dreapta va atrage majoritatea aderenţilor pnl, lăsând de izbelişte gruparea liberală aservită lui Felix, care va fi cunoscută sub numele de « pnl-aripa Căcărău ». Apoi va continua circăria « alternanţei la guvernare » ; când va guverna psd şi noua construcţie politică va face o « opoziţie constructivă », când va trece « România liberală » la putere, dar fără psd nu va putea să guverneze… Eu aş fi zis ca numele să fie direct « România socialistă », că pentru figuraţia ce se pregăteşte n-are sens să se numească întâi liberală. Astfel, « consensul » iliescian va domni ani mulţi şi grei. Iar « dreapta », iată, nici nu s-a născut şi deja e în agonie ; încă puţin şi-şi va da obştescul sfârşit… 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu