Unul dintre subiectele cele mai disputate în ultima
vreme este « dreapta ». Întâi s-au bătut liberalii ; doar din
gură, ca să ascundă apartenenţa lor la stânga fascist-comunistă, apoi PDL, Noua
Republică, Forţa Civică şi, într-un final « glorios » - Mişcarea
Populară. Pe liberali şi pe pedeliști, atâţia câţi mai sunt în partid, îi putem
scoate din cauză, dată fiind preaplecarea către Felix şi/sau ilici ; să ne
gandim că PDL-ul lui Blaga poate construi « dreapta » e doar o glumă
(blague, în franceză), chiar una tristă. Rămân în « cursă » o asociaţie – Noua Republică, un partid
– Forţa Civică şi o fundaţie (încă) – Mişcarea Populară. Să vedem care din ele
vrea să construiască « dreapta » în mod real şi, mai ales, care poate
s-o facă…
Mişcarea Populară este acum cel mai aproape de
construirea unui curent de dreapta, dar nici nu ştie cum, nici nu
arată că ar înţelege ce înseamnă asta şi nici cum se va face punerea în practică a ideii atât de
generoase, de altfel. « Părinţii fondatori » ai Mişcării s-au pierdut
repede în ridicol, incapabili să înţeleagă, nu doar ce este şi cum se
construieşte « dreapta », dar nici măcar ideile expuse sintetic de
către Preşedintele Băsescu la tv. Începutul dezastruos al Mişcării nu poate
promite nimănui că se va transforma cândva într-un triumf al dreptei ;
oricine va privi cu suspiciune o organizaţie care dovedeşte în scris că habar
n-are ce-şi propune să construiască. Declaraţiile publice ale liderilor
fundaţiei au fost şi ele sub nivelul lor intelectual, ceea ce arată că nu orice
membru fondator poate să şi vorbească despre o idee ce… nu-i aparţine.
Conceptele de bază ale dreptei lipsesc cu desăvârşire din platforma-program ce
ba există (pentru că fizic o regăsim pe site-ul oficial al Mişcării), ba nu există,
conform declaraţiei unuia dintre fondatori. Nu trebuie să ai un IQ de excepţie
că să-nţelegi că la nivel central, Mişcarea suferă o mişcare browniană a
ideilor, unele de dreapta, altele de stânga. Fireşte, o asemenea construcţie
este un « castel de cărţi de joc » ce se va dărâma la prima
respiraţie mai apăsată a derbedeilor comunişti. Aşadar, Mişcarea Populară vrea,
dar nu poate construi « dreapta », nici măcar trasă de
« locomotiva » Băse. Îi apreciez individual pe fondatorii formali ai
Mişcării (nu şi pe Elenina cea slobodă la tastatură) pentru performanţele
obţinute de fiecare dintre ei, dar sunt incapabili să creeze o mişcare de
dreapta.
Un început mult mai furtunos decât Mişcarea Populară
l-a avut Noua Republică, a lui Mihail Neamţu. Trebuie să recunoaştem că
platforma Noii Republici nu suna deloc rău şi conţinea idei care promiteau să aibă finalitatea
prevăzută. Din păcate, Neamţu a eludat idei fără de care cele expuse rămân
vorbe înşirate pe hârtie. Destul de repede a dispărut interesul faţă de ideile
Noii Republici şi din cauza unor hărţuieli interne, dar şi din cauza
inconsecvenţei în declaraţii ale fondatorului principal, însuşi Neamţu.
Balansul nepermis între politici sociale îndoielnice şi politici de dreapta
insuficient structurate a dus la o scădere pronunţată a organizaţiei. Decizia
de a se transforma în partid politic a făcut ca pretenţia NR de a construi
« dreapta » să devină superfluă pentru că electoratul potenţial n-a
descoperit nimic novator în ideile pe care organizaţia le promova. Nu în
ultimul rând, maniera lui Mihail Neamţu de a ataca public aliaţi politici, în
loc să se lupte cu adversarii, a dus la volatilizarea practică a NR ; până
la ora actuală, organizaţia ce-i aparţine legal lui Neamţu n-a reuşit să devină
partid, dar nici speranţa de a mai
construi « dreapta » n-o mai are, dacă priveşte cu realism în
jur ; rolul de « ventriloc » al unei
« amazoane » nu ţine loc de idee, iar fondatorul NR este depăşit de
aceeaşi idee.
După lovitura de stat mascată care a dus la căderea
guvernului Ungureanu, cu largul concurs al PDL (măcar a unei părţi importante a
lui), MRU s-a decis să intre în politică. De departe cel mai capabil din punct
de vedere intelectual dintre cei care s-au decis să intre în politică în ultima
vreme, MRU ar fi putut fi singurul care să poată construi o
« dreaptă » modernă în România. Decizia să iniţială a stârnit un ecou
excepţional, semn că societatea românească simte că-i lipseşte această mult
disputată şi şi mai mult discutată « dreaptă ». Schimbarea survenită
în orientarea noului partid a dus la o « răcire » a relaţiilor cu
populaţia ce ar fi putut pune umărul alături de el. Acel « centru »
adăugat « dreptei » nu a fost cea mai inspirată alegere, iar reacţia
nu s-a lăsat aşteptată : în alegeri, Forţa Civică a obţinut scoruri
neglijabile. Cu toate astea, în acest moment, singura organizaţie/partid în
stare să-şi adjudece « dreapta » este Forţa Civică a lui MRU. O va
face ? Nu ştim încă şi « nimeni nu e profet în ţara lui »…
Posibilităţi are, oameni valoroşi – la fel, partidul este condus de un
intelectual de excepţie, mai ales în aceste vremuri în care lozinca e
« partidul (comunist) te vrea prost », un om valoros care înţelege ce
e dreapta şi care sunt principiile ei. De aici putem trage
concluzia că FC va crea « dreapta », dar am serioase dubii ; aşa
cum a procedat până acum, nu văd vreo şansă. În cazul FC, singura problemă nu e
putinţa, ca în cazurile anterioare, ci… voinţa! Până acum, voinţa nu s-a făcut remarcată apăsat, “centrul” atenuând prea mult valorile “dreptei”
şi obiectivele ei. Cu toate astea, aş spune un lucru pe care îl consider deloc
lipsit de importanţă: ar fi de-ajuns o mişcare pe care FC o poate face şi în
mod cert îşi va adjudeca “dreapta”. Ce mişcare ? Ştie MRU, nu e cazul să-i
spun eu… Dacă o va face sau nu, asta rămâne să vedem.
Update : Ultimele ştiri anunţă că MRU, ca preşedinte
al Forţei Civice se asociază cu alde Chiliman şi compania pentru a crea… nu, nu
dreapta, ci « România liberală ». Nouă platformă de stânga-dreapta va
atrage majoritatea aderenţilor pnl, lăsând de izbelişte gruparea liberală
aservită lui Felix, care va fi cunoscută sub numele de « pnl-aripa Căcărău ».
Apoi va continua circăria « alternanţei la guvernare » ; când va
guverna psd şi noua construcţie politică va
face o « opoziţie constructivă », când va trece « România
liberală » la putere, dar fără psd nu va putea să guverneze… Eu aş fi zis
ca numele să fie direct « România
socialistă », că pentru figuraţia ce se pregăteşte n-are sens să se
numească întâi liberală. Astfel, « consensul » iliescian va domni ani
mulţi şi grei. Iar « dreapta », iată, nici nu s-a născut şi deja e în
agonie ; încă puţin şi-şi va da obştescul sfârşit…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu