Între Foaieverde şi Blaga diferenţele au fost
mereu insesizabile; amândoi stăteau în umbră, amadoi trăgeau sforile în PDL şi
„de sfori” spre pnl, amândoi l-au „susţinut” pe Preşedinte şi, în fine, amândoi
au ajuns să-l atace pe acelaşi Preşedinte susţinut formal anterior. Când
vorbeau, discursul lor părea tras la indigo: nimic clar, câteva vorbe de clacă
la adresa adversarilor-prieteni, dar nu virulente ca să nu deranjeze
colaborarea. La momentul oportun (pentru derbedeii roşii), Foaieverde şi-a
făcut „bocceluţa” cu milioane şi s-a mutat în galantarul pnl. Au urmat
„descoperirile” pe care le tot mestecau în declaraţii foştii „adversari”, actualii
tovarăşi: Băsescu „e dictator”, „securist”, „conduce ţara discreţionar” şi alte
fantezii de aceeaşi joasă factură. Apoi, peste Foaieverde s-a aşternut tăcerea;
nici el n-a mai declarat ceva, dar nici „presa” n-a mai vorbit despre eventuale
fărădelegi comise de acesta. O singură dată a mai „gângurit” el formal, cum că în noul său partid nu prea se cunoaşte
democraţia şi atât... Am înţeles atunci că Foaieverde este un pion important
pentru „gambitul regelui” care se prefigura.
Vameşul Vasile, fără dubiu a vândut PDL-ul şi a
„trântit” alegerile locale. Scorurile obţinute de usl cu largul său concurs
l-ar fi făcut să crape de invidie şi pe Ceauşescu. Cum nimănui nu i s-a părut
straniu că penalul Piedone a obţinut 90% din voturi, Vasile a repetat
„performanţa” şi în alegerile parlamentare. Acum lucrurile sunt limpezi: cu
efort de imaginaţie putem considera că opoziţia/”opoziţia” a strâns 15% din
voturi, restul fiind, direct sau indirect, în „barcazul” puterii roşii. Ca şi
în cazul Foaieverde trecut la pnl, şi pe vameşul Vasile l-a „lovit” tăcerea
totală; nimeni nu mai ştia că el există. Asta până l-a stârnit Preşedintele...
Nici bine n-a încheiat Băsescu discursul de susţinere
pentru preşedinţia PDL a oricui aproape, doar să nu-l cheme Blaga, că Vasile a
şi împrumutat rapid din vocabularul căpătat de la Foaieverde. Fireşte, nu poate să copieze discursul
integral şi susţinerile demente ale „opozanţilor”, dar le-a adaptat vorbele în
conformitate cu nevoile sale de moment; are tot timpul să vină şi cu
„securistul”, „dictatorul” ş.a.m.d. Misiunea lui Blaga e limpede şi a fost
enunţată şi de prim-plagiatorul ţării, dar şi de Felix şi Căcărău: „PDL nu va
mai exista”, iar Vameşul trebuie să ducă la bun sfârşit obligaţia asumată.
Scenariul nu e complicat: Foaieverde a pregătit deja câteva partiduleţe
potenţiale, aşa că Blaga i se va alătura împreună cu „talibanii”-baroni locali.
Că preşedinţia PDL va fi câştigată de el sau de Elena Udrea, mai puţin
contează. El va „lua” cu el conceptul de opoziţie, îl va transforma în
„opoziţie constructivă” şi, împreună cu „nemulţumiţii” din pnl vor forma un
partid. Indubitabil, partidul astfel născut (probabil „popular-liberal”) va
agita un pic spiritele, atât cât să „dea bine” pentru un partid nou înfiinţat şi
apoi se va cufunda în liniştea „opoziţiei” declarative. Încet-încet,
parlamentarii PDL vor lua calea noului „pol de dreapta”, iar PDL se va
desfiinţa, fie prin scindare, fie prin absorbţie. În acest fel, PDL va urma
calea bătută anterior de PNŢ-CD, iar destinul său va fi acelaşi.
Pe margine se iţeşte un patron de fundaţie
non-profit, creştină şi, fireşte, populară – un oarecare Neamţu. El nu-l
susţine pe Blaga şi n-o susţine nici pe Udrea; el sprijină doar proiecte
„vaste” şi cupluri celebre prin ideile măreţe pe care ei le-au emis, dar care
idei nici n-au prins contur şi nici nu se vor concretiza vreodată; e vorba
despre cuplul Macovei-C.Preda. Măcar atât să facă şi Neamţu, dacă mai mult n-a
fost în stare: să-i atace simultan pe Blaga, Udrea şi... MRU. Acţiunea sa, de o
superbă inutilitate, nu face decât să fragmenteze şi mai mult un partid şi aşa
distrus de Vameş. Apoi, după ce apele se vor fi limpezit, îl vom întâlni pe
Neamţu în „dreapta” astfel construită pe ruinele PDL-ului; „dreapta”, adică
doar o idee mai la dreapta decât stânga fascist-comunistă care e usl. În felul
ăsta se va rezolva şi problema deja foarte veche a înregistrării „Noii
Republici”. Abia apoi va începe cu adevărat „Epoca Unanimităţii”.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu