« Fiece zi este
menită să aducă tot mai multă lumină asupra actelor săvârşite de oamenii
,,regimului virtuţii". Sacul nelegalităţilor, abuzurilor, crimelor se
desfundă mereu şi dacă, fiind chiar făptuitorii la putere, aceste monstruoase
fapte tot străbat pe ici pe colo la cunoştinţa publică, închipuiască-şi cine
cunoaşte pe radicali câte minuni vor ieşi la maidan când făptuitorii nu vor mai
avea mâna pe putere şi pe dosarele afacerilor publice. E peste putinţă să-şi
facă cineva o idee justă de cât s-au jefuit statul şi particularii în vremea războiului
şi de atunci încoace şi de câtă mită a curs în buzunarele virtuoşilor
republicani de la putere, mai nesăturate decât butea Danaidelor. Cine poate
spune, de exemplu, câte abuzuri, câte crime s-au comis şi cătră stat şi cătră
particulari prin faimoasele rechiziţii?
Dacă înainte de
a se descoperi scandalul Mihălescu —Warşawski şi-ar fi pus cineva această întrebare,
ar fi putut răspunde, oricât de pesimist să fi fost, cumcă radicalii au mers cu
nelegiuirea până la a da muscalilor de rechiziţie nu numai vitele şi productele
locuitorilor români de la ţară, dar chiar pe locuitori ca pe nişte vite ! Şi cu
toate astea astăzi ştim cu toţi că aşa a fost. O populaţie muncitoare a fost vândută
pe bani evreului Warşawski de către unul din stâlpii partidului roşu. Acum
procesul patriotului d. Mihălescu d-abia se instruieşte şi, tot în privinţa
faimoaselor rechiziţii, încep a străbate la lumina publică alte nouă isprăvi
ale d-lor de la putere, de un fel cu totul deosibit.
Nimica nu-i de
mirare în toate astea. Masa partidului liberal este compusă din o droaie de
funcţionari, oameni ce nu au drept orice industrie decât politica fiind ai
d-lor în opoziţie şi bugetul statului fiind ei la putere. Toţi aceşti oameni,
cu cât produc mai puţin sau mai bine zis deloc, cu atât au şi-şi crează mai
multe nevoi. La fiece pas ne lovim de aceşti patrioţi pe cari îi ştie toată
lumea că n-au absolut alt venit decât o leafă modestă şi cari cu toate astea îi
vedem trăind mai strălucit decât nişte bogătaşi chiaburi. De unde mijloace
pentru satisfacerea atâtor nevoi când analog leafa lunară n-ar putea ajunge, cu
un aşa fel de trai decât pentru trei-patru zile?
Abuzul şi mita —
iată izvoarele nesecate de unde curg acele tainice mijloace cari satisfac
nevoile şi poftele nemăsurate ale atâtor patrioţi de meserie. După scandalul
Mihălescu — Warşawski, precum am zis, alte scandaluri nouă se descopăr.
Astfel primim
dintr-un oraş însemnat al ţării o corespondenţă lungă, asupra căreia punem tot
temeiul şi prin care ni se aduc la cunoştinţă nişte fapte în adevăr monstruoase
ce s-au petrecut cu ocazia plăţii rechiziţiilor.
Zilele trecute
iată ce se descopere în acel oraş. Un oarecare intendent al unui spital de
nebuni din partea locului, om ce nu are nici după ce să bea apă şi cumnat al
secretarului comisiei locale de rechiziţii, dă acestui cumnat al său un mandat
ministerial de 14000 l.n. şi o procură ca să primească în locu-i această sumă
pentru nişte obiecte rechiziţionate de la moşiile sale — pe cari nu le-a avut
niciodată. Banii s-au primit d-a dreptul de la casier, şi acum se dovedeşte tâlhăria.
Faptul se denunţă procurorului, însă acesta nu cutează să atace pe făptuitori
deoarece sunt compromişi în această afacere vreo şapte sau opt patrioţi roşii
din sferele mai înalte. Procurorul cere dezlegarea cestiunii de la ministru şi
de aproape zece zile nu i se dă nici un răspuns.
Un alt fapt tot
aşa de strigător. Un arendaş grec a primit plată de rechiziţii cu 25000 lei mai
mult decât avea dreptul să primească. S-a denunţat faptul la minister şi s-a
numit în consecenţă ca comisari de cercetare asupra acestui fapt un domn ales
la colegiul II de Senat şi cumnatul alesului col[egiului] II de Cameră.
Rezultatul cercetărilor a fost că faptul s-a făcut muşama şi acum se pot aduce
dovezi că numiţii comisari cercetători s-au lăsat a fi mituiţi. Parchetul nu
cutează să atace pe senatorul guvernamental şi pe cumnatul deputatului roşu. Şi mai sunt încă
multe alte fapte asupra cărora în curînd se va face lumină, poate chiar în
Camere.
Care va să zică
justiţia nu poate face nimica în contra tâlharilor de bani publici, contra
mituiţilor, deoarece aceşti domni sunt patrioţi înregimentaţi ai partidului roşu.
Justiţia nu poate să-şi facă datoria, pentru că abuzatorii şi mituiţii, de la
notarul de sat până la treptele cele mai nalte administrative, sunt organizaţi şi
constituiţi într-un fel de bandă împrăştiată pe tot pământul românesc, şi ai cărei
membri se susţin şi se apără reciproc când sunt cumva ameninţaţi de loviturile
dreptăţii.
Şi această bandă,
când se află în opoziţie, poartă pe steagul său firma de „regimul virtuţii",
iar după ce au luat cu asalt puterea se numeşte ,,guvernul partidului
liberal-naţional".
Mihai Eminescu
26 mai 1879
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu