„Adieu, Bruxelles!” – „здравствуйте, Mockba”

foto: karikaturapolitica.wordpress.com 

 Contrar opiniei generale, Ceauşescu n-a fost comunist, cel puţin nu în ultima perioadă a „domniei” sale. În anii '70, Ceauşescu era popular şi bine primit de toate guvernele din lumea liberă. Se distanţase de Moscova şi părea un comunist modern, ceva asemănător lui Tito. Cum economia comunistă este sortită eşecului, tot aşa s-a întâmplat şi cu economia României comuniste. Când a simţit că pierde „pariul” pe acest plan, ca un dictator autentic, Ceauşescu a luat socialismul, l-a asezonat cu elemente naţionaliste şi l-a retuşat cu un dezechilibru psihic evident şi a obţinut noua doctrină de partid: naţional-socialismul românesc. Nu lipsea nimic din ceea ce putea aminti de Hitler şi de NSDAP: lozincile mobilizatoare în sprijinul „marilor proiecte naţionale”, „sacrificiul” pentru „cauza socialismului” sau mizeria cozilor la alimente date pe bonuri şi cu raţia.

Şi a venit şi decembrie 1989, luna când oricum era planificată lovitura de stat. Ceauşescu a fost asasinat după un simulacru penibil de proces, iar puterea a fost luată de „cârpa kaghebistă”, ilici. N-o să trec în revistă toate fărădelegile comise de el împreună cu acoliţii săi timp de 14 ani şi nici n-o să înşir flagrantele încălcări ale legilor ce n-au scăpat Europei democratice. O să spun doar că a luat de la Ceauşescu anumite elemente de naţionalism, le-a grefat pe un bolşevism preexistent şi a „născut” un partid „nou”, cu o nouă alcătuire şi cu o ideologie imprecisă; era comunistă şi parcă nu era, dar dacă nu era comunistă, atunci ce fel de ideologie să fi fost? A fost botezată „social-democrată” doar după unificarea prin absorbţie a Partidului Social Democrat al lui Sergiu Cunescu, cel care s-ar fi vrut continuatorul partidului cu acelaşi nume din perioada interbelică. Cum nu de prea multă social-democraţie sufereau cei care dăduseră lovitura de stat în decembrie 1989, aspectele legate de ideologie şi doctrină au fost rapid eludate; mai apăreau accidental în discursuri rostite în „cheia” „limbii de lemn” şi atât.

Ca să nu ne pierdem în aduceri aminte, zic să revenim la trecutul apropiat şi la prezent. De doi ani încoace, liderii usl au înţeles că în România, cartea „comunismului” n-are viitor; intrarea ţării în UE a făcut imposibilă revenirea la economia comunistă a lui Ceauşescu. De unde să dai de lucru tuturor, de unde să le dai salarii şi pe ce resurse să te bazezi? Promisiunile le puteau face, fără jenă, ştiind clar că nu şi le vor ţine, dar nici să sfideze electoratul cu speranţa că vor reveni la comunism, egalitate etc. Aşa s-au decis să joace cartea… „anti-comunismului”. În fond, aşa nu erau obligaţi să-şi ascundă averile uriaşe furate de la buget, pentru că, nu-i aşa?, să ai bani nu e o ruşine... Pe de altă parte, „anti-comunismul” de stânga(!) le dădea posibilitatea să jongleze cu toate noţiunile politice posibile. Ponta a lepădat bereta asasinului Che Guevara, ilici a ieşit mai puţin la declaraţii, astfel că au fost create toate condiţiile pentru un anti-comunism de faţadă care să ascundă fascismul de azi.

Treptat, discursurile s-au împănat cu accente tot mai dese de „naţionalism”, liderul pnl ajungând să aibă chiar atitudini şi grimase ce-l aminteau pe Hitler. Presa a semnalat asemănarea frapantă, unii au râs, dar „Il Duce di Căcărău” nu s-a limitat la atât... Diverşi membri usl au început să aibă chiar poziţii antisemite; faptul e penal în legislaţia românească, dar legea e pentru căţei, nu pentru dulăii de la guvernare. Discursurile patriotarde s-au înteţit, dar nimeni nu a băgat de seamă prea bine; câteva glume, câteva spirite ofensate, însă totul a rămas cum ştiam, fără urmări.

Şi iată că ne apropiem de problema fierbinte: aderarea României la spaţiul Schengen. Raportul MCV a fost mai mult decât limpede, iar Preşedintele Băsescu a atras în câteva rânduri atenţia asupra lui arătând că şansele de aderare ale României sunt infime, atât timp cât guvernul nu încearcă să rezolve măcar o parte din problemele ridicate de Raport. Evident, asta o ştiau şi liderii usl, doar că declarativ au făcut pe proştii, nu că în realitate n-ar fi. Toată acţiunea lor a fost una premeditată, ştiind clar că fără a scăpa de penalul Fenechiu, România n-are nici o şansă de aderare. Plagiatorul Europei a încercat să ia pulsul la Paris, cu „prietenul” Hollande „cu care are o relaţie veche şi personală”. Nu ştim ce i-a spus în realitate Preşedintele Franţei, dar Mickey Mouse-ul guvernului a revenit în ţară cu „temele” făcute; nu făcute de Hollande la Pariş, ci de Moscova, la Bucureşti.

Declaraţiile uluitoare referitoare la Schengen n-au apărut din senin. Ele au fost „prefaţate” de unele discursuri anti-europene ale parlamentarilor usl şi chiar de o declaraţie net anti-americană a unui ţâşti-bâşti usl-ist. Abia apoi a venit analfabetul Corlăţean să spună ceea ce şi Ceauşescu spusese: „cine ne vrea, bine, cine nu – să fie sănătoşi, că nici noi pe ei”. Este momentul radicalizării în sens naţional-socialist al discursurilor liderilor usl. Pe bună dreptate şi vrând să minimalizeze uriaşa imbecilitate a lui Corlăţean, Băsescu a luat declaraţia ca pe un punct de vedere personal, o inabilitate sau o idioţenie deloc greu de întâlnit la ministrul de Externe. Dar iată că Titus Corlăţean nu era decât un purtător de cuvânt al partidului, un „antemergător” al liderilor. Cei doi păcălici de partid şi de stat s-au luat la întrecere în a face declaraţii sforăitoare naţionalist-socialiste şi, practic, ei au provocat şi sfidat şi Franţa, dar şi Germania şi Olanda. Gestul este unul fără precedent în ultimii 20 de ani în Europa şi dovedeşte fără dubiu că este unul bine studiat şi a cărui pregătire s-a făcut cu multă răbdare.

Şi cui foloseşte „manuşa” aruncată Germaniei şi Franţei? României în nici un caz. Din ceea ce se vede azi şi din contactele permanente pe care usl le are cu diverse servicii ruseşti, pare limpede că obiectivul neo-naziştilor români este scoaterea ţării din UE şi integrarea ei în CSI. Nici nu e greu să o facă... Au promis locuri de muncă, dar trebuie să concedieze, iar de asta se face „vinovată”... UE(!); vor măriri de salarii şi scăderi de preţuri, dar UE „nu ne lasă” etc. Aşa vor pregăti „terenul” pentru ca la un previzibil referendum populaţia să voteze în majoritate pentru ieşirea României din UE. Până atunci vor avea ei grijă să „ajusteze” Constituţia în aşa fel încât rezultatul referendumului să fie zdrobitor în favoarea lor. Ce va urma după aşa ceva? Nimic... Un „nimic” de încă 50 de ani.

Posted in: alegatori,bolsevici,cartel,comunisti,conspiratie,economie,inselatorie,manipulare,minciuna,nationalism,plagiator,ponta,presa,rusi,schengen,tradare