De la apariţia lor, comuniştii au folosit idei şi
concepte naţionale sau naţionaliste pe care le-au adaptat, manipulat şi
distorsionat în fuctie de nevoia lor de a impune utopia comunistă. Conceptul de
„muncă patriotică”, de exemplu, n-a fost inventat de comunişti, ci de
legionari. Ei au militat pentru ajutorarea reală a celor sarmani printr-un fel
de muncă în folosul comunităţii, dar benevola. Comuniştii au preluat ideea şi
au compromis-o, munca patriotică devenind ceva obligatoriu. Nici „pionierii” cu
uniformele lor nu reprezintă o idee a comuniştilor romani. Ei doar au preluat
ideea pusă în practică în dictatura regală de inspiraţie fascistă a lui Carol
al II-lea – „străjerii”. În anul 1942, Radu Gyr publica „Balada clopotarului
din stele”, e excepţională poezie despre martiriul unui copil pentru libertate
şi pentru demnitate naţională. Venind la putere, comuniştii au preluat ideea
centrală a baladei şi au creat mitul lui Vasile Roaită ce trăgea sirena. Toată
lumea cunoaşte versurile „În grădina lui Ion/ Toate păsările dorm/ Numai una
n-are somn/ Şi zboară din pom în pom/ Tot strigându-l pe Ion”, dar nu ştiu câţi
sunt interesaţi de autorul lor şi de forma pe care el le-a dat-o:
„În grădina lui Călin
toate păsările vin,
cântă mult şi dorm puţin.
Toate stelele se-anină,
toate crengile se-nchină.
Doar o pasăre străină
n-are cântec, nici hodină.
S-ar tot face pe tulpină
glas de om care suspină,
s-ar tot face dar nu poate,
până-i noaptea jumătate”. („Balada clopotarului din
stele” – Radu Gyr, din volumul „Balade” apărut în 1943)
Naţionalismul nu e „limba de lemn”, nici discursul
patriotard, mincinos şi manipulator ce aminteşte de discursurile mobilizatoare
ale lui Hitler şi ale d-rului Goebbels, ci acel sentiment naţional onest
exprimat. Naţionaliştii sunt oamenii de dreapta, cei care cred cu tărie că avem
datoria să facem tot ce se poate pentru că ţara să progreseze, sunt cei care
înţeleg ce este sacrificiul personal, nu neapărat cel fizic, ci, mai ales, cel
asumat pentru ideea naţională care a fost şi va fi mereu de dreapta.
Naţionalism nu înseamnă, aşa cum mincinos prezintă comuniştii, nici intoleranta
(suntem creştini, deci suntem obligaţi la toleranţă), nici antisemitism, nici
fundamentalism religios şi nici violenta; de altfel, antisemitismul şi violenta
au fost mereu instrumentele national-socialistilor, dar şi al bolşevicilor. Cei
care vor înţelege că nu poate exista o dreaptă reală fără ca ea să fie răsărita
din ideea naţională, aceia vor fi cei care vor recrea dreapta românească.
„Dreaptă” nu se naşte la ordin şi nici nu poate să apară de sus în jos.
Mişcarea naţională porneşte de la individ şi se adresează individului, nu ca la
comunişti – mulţimii. Fiecare om care simte româneşte trebuie să se alăture
unei mişcări de dreaptă ce sper să apară. Mai ales în actualele condiţii,
aderarea la o dreaptă sănătoasă este o obligaţie a fiecăruia care înţelege că
pericolul în care ne aflăm este uriaş. Partidele existente şi-au probat
„capacităţile”, dar şi-au şi arătat racilele: corupţie, ineficientă şi chiar
rea-voinţă când a fost vorba despre interesul naţional, politicianism de clan
sau de grup (deseori infracţional) etc. Dreapta care se va naşte nu trebuie să
lase loc nici uneia dintre aceste manifestări ale actualelor partide
neo-comuniste. Ea va trebui făcută de fiecare militant de dreapta care va merge
la sate sau în oraşe şi va arăta oamenilor minciuna cu care sunt manipulaţi.
Fiecare om trebuie să conştientizeze că pentru dreapta el este în centrul
atenţiei, nu colectivitatea (termen ce relativizează orice acţiune concretă,
dar care manipulează perfect populaţia de la sate şi nu doar).
Stema ţării este cea de pe vremea primei „domnii” a
lui ilici. Înfricoşat, pe atunci, de spectrul reinstalării monarhiei, ilici şi
clica sa au refuzat ca pajură de pe stema să poarte coroana, chiar dacă în
heraldica ea simbolizează independenta, nu regalitatea; Rusia are ca stema
vulturul bicefal cu câte o coroană pe fiecare cap şi cu o a treia deasupra lor
şi nu se poate presupune că acolo se visează la monarhie. Să facem noi, cei de
dreapta, tot ceea ce se poate pentru că simbolurile naţionale să-şi recapete
atributele fireşti. Să le arătăm tuturor că dreapta, naţionalismul, conservatorismul
nu înseamnă nimic retrograd, tot aşa cum comunismul nu mai înseamnă demult
progres; cel puţin de 70 de ani încoace.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu