A apărut “Münchausen Times”!

 Acest blog a apărut din necesitate. De ceva vreme, România trăieşte într-o groaznică minciună şi cred că e datoria noastră s-o devoalăm. Fireşte, politica înseamnă (şi) manipulare, înşelătorie şi disimulare, dar, iată, mai înseamnă şi minciună grosolană ce frizează mitomania (dacă nu cumva chiar e), hoţie şi sperjur; uneori, când e vorba de usl – chiar şi trădare. În aceste condiţii, Münchausen Times îşi propune să lupte cu armele adevărului împotriva acestor bolşevici învechiţi sau mai noi în rele.

Ideea a apărut odată cu luarea de ostatici din Algeria, ocazie pentru guvernanţii „roşii” de a se autotămâia prin conferinţele de presă ca să arate cum ştiu ei să gestioneze o situaţie de criză. Lângă primul mincinos al ţării a apărut un lacatuş-mecanic cu pretenţii de ministru de externe, dar cu o figură clasică de muncitor de la „23 August”. Declaraţiile triumfaliste au început să curgă, dar şi concurenţa dintre cei doi în registrul autolaudativ. Corlaţeanul a ajuns să declare că ei, „celula de criză” constituită la nivelul MAE ştiau din prima zi că sunt 5 romani luaţi ostatici şi că unul a murit, iar restul sunt bine, sănătoşi, ceea ce ne doresc şi nouă. Evident, „celula” a aflat din primul moment, pe „canale diplomatice” care e situaţia din deşertul algerian, dar n-au vrut ei să declare, ca să „nu pună în pericol viaţa celorlalţi”... Care „ceilalţi”? Păi ştim că au evadat de la început 2 sau 3 romani (declaraţiile lor sunt contradictorii), doi au murit (deşi iniţial doar unul a fost declarat de MAE şi premier) şi restul(!) au fost salvaţi de armată algeriană. E cât se poate de limpede că guvernul Münchausen habar nu are câţi români sunt la sondele de gaze din Algeria şi nici câţi dintre ei au murit. Nici nu e de mirare că nu ştiu, pentru că informaţia în Algeria e foarte strict controlată de către armata algeriană care nu lasa pe nimeni să se mişte prin ţară după cum îi vine fiecăruia, dar asta nu-i derobează de responsabilitate pe oficialii români.

În realitate, guvernului de la Bucureşti i se drapelează cu aplomb de cei câţiva români luaţi ostatici; nu sunt „reprezentativi”, ca să citez o „cârpă kaghebistă”. S-au trezit că ar trebui să întreprindă ceva, dar habar n-au ce. La Alger, ambasada noastră era destul de limitată ca acţiune, dar personalul n-a fost capabil nici măcar să adune informaţiile minimale referitoare la situaţia creată, la numărul de români luaţi ostatici sau despre starea lor de sănătate.

Se poate spune ca în Sahara algeriană a avut loc o acţiune încă neclară. Revendicările „teroriştilor” au fost contradictorii: ba cereau retragerea Franţei din Mali, ba, un minut mai târziu – eliberarea deţinuţilor fundamentalişti din... SUA! Nici acţiunile armatei algeriene n-au fost mai limpezi... Armata intenţiona să intervină în forţă, dar se pare că ea deja acţionase; situaţia s-a stabilizat şi trupele speciale algeriene au preluat unitatea de extracţie a gazelor naturale, pentru ca o zi mai târziu să constatăm că acţiunea era departe de a se fi încheiat.

Nu lipsite de interes sunt declaraţiile a 2 (doi) români ce (nu) au participat la evenimente. Amândoi au ales să se ascundă sub birouri, amândoi au scăpat de raidul „teroriştilor” şi doar uşile de la camerele lor au rezistat asalturilor întreprinse de agresori. Da, dar de evadat au evadat separat şi nici măcar nu s-au întâlnit! Floria, unul dintre români a evadat cu un algerian, celălalt – cu un alt român; aşa declară ei... Fireşte, pe Floria l-au dus americanii în Germania, cică, dar foarte repede el a şi ajuns în România. Ceilalţi doi români care ar fi evadat împreună, unul nici n-a fost băgat în seamă(!), iar unul din ei a făcut o declaraţie controlată la televiziunea algeriană şi a dispărut din peisaj; poate în Germania, poate în Marea Britanie, poate în România sau cine ştie unde. Se pare că al doilea dintre cei evadati “împreună” s-a întors imediat în Marea Britanie, armata americană neavând nici o întrebare să-i pună. La capitolul întrebări, să remarcăm că nici o tele-vizuină din România nu l-a întrebat pe Floria câţi români erau angajaţi la unitatea de exploatare a gazelor naturale din Algeria.

Nu mi-am propus să scot în evidenţă neclarităţile din toată această poveste ce seamănă bine cu o reglare de conturi, ci doar să arăt că guvernul plagiatorului, ca şi ministrul său exterior problemelor externe (se poate spune şi „pafarist” sau „habarnist”) sunt incapabili să spună adevărul, necum să mai şi rezolve o situaţie cum e cea din Algeria. Alte guverne implicate au ales să dea în judecată guvernul algerian pe care îl considera responsabil de moartea concetăţenilor lor, doar guvernul Pinocchio nu are asemenea intenţii. Oare ştie el ceva ce noi încă nu ştim? Oricum, cel puţin demisia Corlăţeanului se impune.

Posted in: armata,bolsevici,inselatorie,manipulare,minciuna,munchausen,teroristi