Tele-vizuinile au difuzat o serie de enormităţi vrând
să-i facă un portret celui care este considerat responsabil de atacul terorist
asupra unităţii de exploatare a gazelor naturale de la In Amenas. Conform
poveştii larg răspândite, atacul a fost condus de către un oarecare Mokhtar ben
Mokhtar, prezentat anterior cu un alt nume - El Nigeri (Nigerul, adică din Niger, nu Nigerianul, cum cred
analfabeţii de la iRealitatea; Nigeria e departe…). Desigur, numele real al
personajului nu-l cunoaştem, dar din informaţiile pe care le avem tot
putem trage nişte concluzii. Portretul teroristului este completat cu imaginea
sa de traficant de droguri şi ţigări (chiar a
fost poreclit “mister Marlboro“), dar şi de asasin în numele islamului. Se spune
chiar că ar fi fost exclus din Al Qaeda din cauză că nu a respectat…
doctrina( !).
Ia să vedem unde e minciună… Numele teroristului
(dacă el există cu adevărat), Mokhtar, este unul tipic tuareg. Tuaregii sunt un
popor nomad şi berber ce se întind într o regiune care cuprinde sudul Algeriei,
nordul Chad-ului, nordul Mali-ului şi al Niger-ului, dar şi în vestul Libiei şi sudul
extrem al Tunisiei. Conflictul din Mali îl cunoaşte toată lumea, dar n am văzut să fi dat
cineva explicaţii privind natura lui. Fireşte, în Mali este un conflict de zeci de ani între
populaţia majoritară de acolo şi minoritatea tuaregă, conflict întreţinut
financiar de Libia lui Ghaddafi. Acesta a angajat ca ofiţeri în armata libiană numeroşi şefi de trib tuaregi de care a încercat să se folosească pentru a
realiza visul său dement: regatul saharian al cărui rege se tot declara.
Ghaddafi a dispărut (poate chiar a murit), dar efectele nebuniei sale au rămas:
2.000 de tuaregi înarmaţi până-n dinţi (majoritatea cu mitraliere grele) au fost
nevoiţi să părăsească Libia şi să se întoarcă la ai lor. Problema s-a acutizat
când aceşti soldaţi fără angajament au nimerit în vechiul conflict al poporului
tuareg care nu a dorit iniţial decât să nu mai fie marginalizat şi să aibă
aceleaşi drepturi cu populaţia majoritară (bambara).
Lăsând la o parte incitările ghaddafiene, tuaregii
sunt un popor mândru şi extrem de tradiţionalist în ceea ce priveşte legile
proprii. Nu sunt ei prea religioşi, islamişti nici atât, dar legile onoarei şi
cele care le-au
asigurat supravieţuirea ca popor timp de mii de ani sunt sfinte. Se ştie că
viaţa în deşert e dură, dar pentru ei e singura pe care o doresc. Sunt
împărţiţi în caste, unii sunt nobili chiar, dar au şi triburi de sclavi şi s-au exprimat
limpede împotriva traficului de droguri. Aşadar, Mokhtar al nostru n-are nici o
treabă cu traficul de droguri pentru că ar fi avut de a face cu aguellid-ul
(conducătorul suprem al tuaregilor). Cât despre traficul de ţigări, aici minciuna e cât China : e larg cunoscut că în Algeria se face trafic de
ţigări, atât intern, cât şi extern, dar ceea ce nu se ştie e că acest trafic
are nişte “tartori“ (trei la număr), tipi grei şi galonaţi, fără de care nu se
poate concepe să se comercializeze nici măcar un chiştoc. Aşadar, ăla care l-a numit pe
acest Mokhtar “mister Marlboro“ e în afară realităţilor algeriene şi minte cu
neruşinare. Să presupunem oare că Mokhtar este doar unul dintre traficanţii
aflaţi în subordinea militarilor care conduc traficul? Dacă presupunem asta
ajungem la alte concluzii… În Mali se fac jocuri politice şi geostrategice, iar asta
e fără dubiu. Tuaregii au picat la mijloc doar pentru că sunt uşor de manipulat.
Se tot vorbeşte despre “islamiştii“ care au atacat
baza de la In Amenas, dar ori se ignora, ori în mod
voit se face abstracţie de faptul că tuaregii nu pot fi fundamentalişti. Pentru ei
religia este ceva foarte relativ şi, musulmani fiind, tot nu sunt atât de
pătrunşi de religia venită peste ei doar de câteva sute de ani încât să devină
extremişti. De altfel, până acum nu s-a auzit de vreun atac terorist comis sau la care să
participe un tuareg. Consider că asistăm la o operaţiune (nu ştim încă a cui)
care este doar începutul a ceva, pretextul… Lipsa aproape totală a informaţiilor precise furnizate de către armata algeriană, informaţii
deseori contradictorii crează imaginea unui conflict fabricat cu scopul de a
justifica intervenţia franceză în Mali sau, cine ştie, poate că e ceva mai mult…
1 comentarii:
Trimiteți un comentariu