Enciclopediae

miercuri, 22 mai 2013

România crepusculară


 Dacă America e ţara tuturor posibilităţilor, cu siguranţă România e ţara unde totul e posibil. România comunistă-post-comunistă e locul de pe planetă unde totul arată altfel. Fireşte, munţii sunt munţi, mai spectaculoşi şi mai sălbatici decât în alte părţi, dar tot munţi sunt ; la fel se întâmplă şi cu câmpiile, apele etc. (pădurile nu, cu pădurile fiind o altă poveste…) : arată mai bine toate, sunt mai spectaculoase sau mai productive, dar şi alţii mai au aşa ceva. Ceea ce avem noi şi nu mai există în altă parte e sistemul politic, cel care e implicat peste tot, de la « independenţa » Justiţiei şi până la SMURD (fundaţia, nu instituţia). Acest sistem nu e unul care să respecte normele general acceptate, nici ideologii şi nici doctrine peste tot aplicate. Dacă te uiţi atent, vei vedea că România pare o « zonă crepusculară » în care totul seamănă puţin cu realitatea cunoscută, dar felul în care se petrec lucrurile acolo este năucitor şi incredibil, distorsionat şi deseori înspăimântător.

Doar în România poţi întâlni cântăcioși penibili care se cred geniali şi nu ezită să o afirme de câte ori au posibilitatea ştiind că se bucura de sprijinul politic al unui « cotoi », doar la noi există partide politice de stânga aliate cu alea declarate de dreapta, dar în fapt de extremă stângă, iar exemplele nu se opresc aici. În România crepusculară toate bizareriile sunt posibile. Vedem lideri politici goi de conţinut şi care conduc nişte hoarde politice, derbedei bulevardieri foarte asemănători violatorilor de dame ce se prezintă ca salvatori ai naţiei, preşedinţi de partide sau premieri, « vedete » de culoare şi manelişti ce aruncă bani, deşi au fost nişte sărmani rupţi în fund, dar şi « sentimente » acolo unde nu e decât politica interesului de grup. E limpede că politicienii turnători şi/sau securişti nu pot ieşi din nişte tipare monstruoase rupte de realitatea cotidiană. Îl auzim pe Căcărău vorbind halucinant despre cât de mult ţin liberalii la primul plagiator al ţării ; ce legătură poate avea asta cu politica sănătoasă dusă în alte ţări cu sisteme de valori consolidate ? Fireşte, nici una, dar noi trăim nu în lumea civilizată, ci în România crepusculară.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu