Pontănel şi Somnorel, iubiţii „paji” ai lui Bulănel
şi păpuşile lui Ionel Cucuvel au dus abjecţia până la nivelul de „artă”, iar
grosolănia joasă şi ordinăria, vorba lui Marin Preda, până la cote imposibil de imaginat.
Cu toate astea, se văd mici şi ordinari în comparaţie cu „stăpânul inelelor”,
păpuşarul. Într-o declaraţie, „cârpa kaghebista” îl vedea pe Stalin nici mai
mult, nici mai puţin decât… capitalist! Altfel spus, cel mai sângeros criminal
în serie/grup/naţiune, bolşevicul cel mai roşu din câţi au existat era de fapt
un capitalist veros, un bun motiv pentru ilici de a promova adevăratele valori
ale adevăratului comunism, în opoziţie cu „capitalismul” fioros al lui Stalin.
Cinismul zdrenţei a depăşit cu mult cotele admise, chiar şi pe acela profesat
în Parlament chiar, de către „Împăratul” Bulanel care invita naţiunea să-i numere: ouăle, casele, hectarele, valorile etc.
Nu ştiu cum se face, dar de câte ori am ocazia să
scriu despre gaşca/clica/banda ce formează azi Puterea, de fiecare dată
vocabularul limbii române este inferior în nuanţe comparativ cu odioasa
abjecţie cu care se exprimă. Mint, înşeală, manipulează, sunt aroganţi ca toţi
„ciocoii roşii”, ipocriţi şi cinici peste măsură. Fără excepţie nişte
sferto-docti cu aere de „telectuali”, comuniştii români de azi sunt departe de
antecesorii lor care au adus comunismul în România, cu largul concurs al
regelui de la acea vreme. Indiscutabil nişte ciocoi veritabili, bolşevicii se
bucurau de privilegii incredibile în anii de început şi chiar şi mai târziu,
dar nu erau simultan şi oameni de afaceri care să câştige averi uriaşe din
contracte bănoase cu statul. Se mulţumeau cu cât le dădea partidul; şi le
dădea, nu glumă.
Cine sunt aceste paiaţe, aceste secături care
omagiază ipocrit sărăcia şi care plâng de mila oamenilor sărmani/„sărmani” ?
Sunt indivizi ce au secătuit bugetul ţării pentru ca ei să
devină brusc „oameni de afaceri” prosperi. Aşa au apărut miliardarii ce nu
plătesc TVA, vânzătorii psd de maşini de lux, moşierii „roşii”, antreprenorii
foşti şoferi de TIR cu 1600 de apartamente proprietate personală pentru a
evaziona banii destinaţi bugetului de stat etc. Începând cu târâtura minusculă care le cântă în strună pe „sticlă” şi terminând cu deputaţii
şi senatorii lor, toţi au averi adevărate, mari, foarte mari şi exagerat de
mari. Unul singur nu dă vreun ban pentru ajutorarea copiilor bolnavi, dar
organizează campanii de genul „eu am, dar pentru ei donează tu”, dovedind încă
o dată un cinism odios. Plâng cu lacrimi de crocodil de mila populaţiei
sărăcite de criză, dar n-au nici o ezitare în a minţi şi înşela aceeaşi
populaţie, promiţând mieros o economie imposibil de realizat în realitate.
Derbedei fără scrupule, pedofili şi, unii
cu apucături de „curioşi” cu salvari, toţi au furat, fură şi vor fura cât se va
mai putea. După ce au manipulat bursa, au făcut să coboare economia (în timp ce ei se
jucau de-a „suspendata”) şi s-au dedat la cele mai oribile golănii, uslaşii
vor respect şi îl cer pe toate drumurile; dar oferă dispreţ, taxe mărite,
salarii mizere şi pensii din ce în ce mai devalorizate.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu