„Democratură” era un termen uzitat, unii îşi mai
amintesc, în 1990, pe când ilici îşi construia sistemul securist-infracţional
ce astăzi poartă numele de parlament (era să zic Marea Adunare Naţională).
Noţiunea cuprindea doi termeni aparent antagonici: democraţia şi dictatura.
Ceea ce ilici a gândit şi pus în practică este o dictatură pavoazată cu
elemente democratice astfel gândite încât rezultatul să semene cu o democraţie,
cel puţin la suprafaţă, dar ea să fie în fapt o dictatură de tip stalinist.
Amendarea Constituţiei actuale e martora implementării în România a
„democraturii”.
Ca nişte infractori
conştiincioşi, derbedeii de la putere s-au apucat să-şi eternizeze prezenţa în
Parlament, cu sau fără voia prostimii votante. După « majoritatea »
de 30% inventată de ei pentru a ne servi o « democraţie originală »,
iliesciană, iată că a venit rândul să fie modificată şi Constituţia. Nu, nu era
nevoie de așa ceva, ceea ce spunea şi
Comisia de la Veneţia, dar asta
de acum deloc nu le place golanilor din Parlament ! S-au apucat
conştiincios să o amendeze după chipul şi asemănarea lor, şi pentru ca tot lor să le folosească în
lupta disperată pe care o duc pentru a nu mai apărea un alt Băsescu să le
tulbure hoţia.
Becisnici ca orice
derbedei, nici n-au avut răbdare ca Traian Băsescu să-şi termine mandatul, că
s-au şi năpustit asupra Constituţiei. Amendamentele lor nu au legătură cu nici
o constituţie cunoscută, ci mai curând cu legea bunului plac ! Nu este o
lege fundamentală, ci una elaborată de fundaşi ! Aşa cum arată ea azi
(dacă ar fi să fie adoptate « amendamentele ») este o constituţie
perfect inutilă şi pe alocuri periculoasă. Cert este că pentru democraţie e
complet nocivă. Lipsa aproape totală de cunoștinţe
juridice este flagrantă încă de la primul articol : « România
recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al
Casei Regale, al minorităţilor naţionale, al bisericii ortodoxe şi al
celorlalte culte religioase recunoscute de lege ». Au uitat să adauge
acolo şi restul cărţii de istorie, pentru că de o egală recunoaştere se pot
bucura Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare sau Avram Iancu… Referirea pe care ei o
fac în acest idiot amendament este de natură a le folosi dacă vor să impună
românilor o monarhie imposibil de adoptat legal. Fireşte, tot legal vorbind,
amendamentul e cretin, pentru că asta nu ajunge pentru a schimba forma de
guvernământ când le vine lor cheful. Acest articol 1 nici măcar lor nu le
foloseşte, iar nouă, tuturor, ne e de-a dreptul paralel ; nici unul dintre
noi, cei cărora ne este destinată Constituţia, nu ne foloseşte, ci doar lor
(sau aşa speră).
Pentru ca şi UDMR să fie mulţumită,
amendamentele
lor au fost adoptate. Iată ce spune unul : « Reprezentanţii
legali ai minorităţilor naţionale pot înfiinţa potrivit legii privind statutul
minorităţilor naţionale, organe proprii de decizie şi executive, cu competenţe privind dreptul la păstrarea,
dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor ».
Deşi articolul a fost introdus pentru a face jocul anacronicei UDMR, el lasă
loc liber de manifestare oricărei minorităţi, oricât ar fi ea de neînsemnată,
inclusiv cea a veneţienilor veniţi în sec. XI în Muntenia. Pasul următor ?
Balamuc şi tentative de federalizare a ţării, mult scandal şi tensiuni
interetnice, exact ce adoră ilici, « despotul luminat » ce se vrea a
fi. Nimic de bine, nimic care să contribuie la pacea socială şi la armonia
între naţionalităţi ; exact ca în 1990… La o privire mai atentă, având în
vedere că mai multe articole se preocupă de minorităţi în maniera UDMR,
Constituţia astfel amendată lasă impresia uneia a UDMR, dar nu e decât o
iluzie ! Aşa cum spuneam, UDMR a fost înfiinţată de Domokos Geza şi ilici,
după modelul stalinist al aceleiaşi organizaţii de după război. Rolul
« istoric » pe care ea trebuie să-l joace este cel de a creea tensiuni
şi a da un fals subiect populaţiei majoritare. Pe scurt, o organizaţie
anacronică şi cu obiective la fel de vetuste nu putea imagina altceva, astfel
încât Căcărău a băgat în Constituţie toate bolșevismele, chiar cu plăcere…
Art.23., alin. (4)
spune : « În mod excepţional şi motivat, cercetarea şi judecarea
în procesul penal se face cu privarea de libertate a persoanei. Arestarea
preventivă se dispune de instanţa de judecată competentă în condiţiile legii şi
numai în cursul procesului penal ». Se pune întrebarea : cine va
considera « motivat » ca un infractor să fie arestat preventiv ?
Ce înseamnă în viziunea derbedeilor « excepţional » ? Dacă acest
articol se va adopta în formă actuală, legea penală îşi va pierde din valoare
şi orice borfaş sau criminal în serie va trebui judecat în libertate pentru că,
nu-i aşa ? e scris în Constituţie, deci excede competentelor instanţelor
de judecată, indiferent de nivelul lor ; ar trebui ca în completul de
judecată să fie şi un constituţionalist care să spună ce înseamnă
« excepţional » şi ce anume « motivat ».
Mi-a atras atenţia un
articol interesant, cel puţin : Art.28. alin.(3) : « Interceptarea
convorbirilor şi comunicărilor, interceptarea în mediul ambiental, percheziţia
informatică şi accesul la un suport informatic, prelevarea datelor de trafic şi
a datelor de localizare, reţinerea, predarea sau percheziţionarea trimiterilor
poştale, identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui
sistem de telecomunicaţii sau a unui punct de acces la un sistem informatic ori
alte asemenea tehnici, se dispun de judecător, în condiţiile legii ».
Spuneam că mi-a atras atenţia şi asta din două motive… Întâi ar fi ca
serviciile secrete ar fi puse în imposibilitatea de a opera fără ca demersurile
lor să devină publice prin solicitarea făcută unei instante, iar apoi ar mai fi
ceva care deja
este implementat si pentru care
infractorul Năstase a tocat câteva milioane de euro pentru implementarea
lui : sistemul informatic centralizat la
nivel naţional. Acest sistem informatic centralizat este pus în practică
oficial de către STS, principalul integrator al sistemului. Articolul astfel
amendat anulează tot ceea ce în prealabil fusese pus în practică. E drept,
dictatura ce se dorea eternă, a puşcăriaşului Năstase avea în vedere altceva,
atunci când a emis hotărârea de guvern (11 aprilie 2004) şi viza supravegherea
tuturor comunicaţiilor scrise sau vorbite, electronice sau de alt tip din orice
entitate economică bugetară . Adoptarea articolului de faţă, pur şi simplu
aruncă pe Dâmboviţa nişte zeci de milioane de euro (doar la SRR, sistemul a
costat peste 9 milioane euro, partea sa civilă şi alte milioane partea sa
secretizată de STS).
Încet-încet ajungem şi la
dictatura impusă « democratic », cea a Parlamentului – democratura ! Art.61.-
(1) « Parlamentul este organul reprezentativ al
poporului român, forul suprem de
dezbatere și de decizie al națiunii și unica autoritate
legiuitoare a țării ». Introducerea acelui « de decizie » nu
este deloc întâmplătoare. Conform lui, toate deciziile vor fi luate de
Parlament şi doar dacă el vrea, şi de alte entităţi ale statului, ceea ce
încalcă flagrant principiul separaţiei puterilor în stat. Prin alte articole se
pretinde că acelaşi parlament are şi puteri judecătoreşti, din moment ce « orice
persoană de drept public, orice persoană juridică privată şi orice persoană
fizică are obligaţia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după
caz, în faţa unei comisii parlamentare… ».
Prevederea conform căreia
un parlamentar care îşi dă demisia din partidul din care face parte, ceea ce
conduce la pierderea portofoliului încalcă un alt concept democratic cu care
fasciştii încă nu sunt dedaţi : votul uninominal. Orice parlamentar este
votat în mod direct de către alegători şi nimeni apoi nu-i poate lua un mandat
conferit direct de către cetăţeni. O asemenea prevedere care să-i ţină legaţi
pe proştii de parlamentari uslaşi legaţi de « glia » grupului lor
parlamentar nici nu poate trece de Curtea Constituţională, cea pe care tot ei o
reduc, prin alte amendamente, aproape de nefuncţionalitate. Cum era de
aşteptat, parlamentarii şi-au introdus în Constituţie şi amendamente care să îi
protejeze faţă de aplicarea legii penale : ceea ce anterior băgaseră
într-o lege mult criticată naţional şi internaţional, azi este introdus direct
în legea fundamentală, pentru ca
hoţia să aibă protecţie.
Nu în ultimul rând,
amendamentele propuse despoaie de calităţi funcţia de preşedinte al ţării.
Conform lor, preşedintele poate să șomeze natural şi doar o dată pe an trebuie
să se prezinte în faţa Parlamentului pentru a le prezenta derbedeilor raportul
de activitate privind starea securităţii naţionale. El nu numeşte directorii
serviciilor secrete, ci doar îi propune, singur parlamentul fiind cel care va
decide dacă respectivii candidaţi vor fi sau nu puşi în funcţie. Preşedintele
poate doar să numească şeful Statului Major General, dar nu el îl propune, ci
ministrul Apărării, cu avizul premierului. Constituţia nu îi dă dreptul
preşedintelui să refuze propunerea, aşa cum se întâmplă şi în cazul numirii
premierului : preşedintele nu poate numi persoana pe care o considera
competentă, ci este obligat să desemneze acea persoană pe care clica roşie o va
considera « potrivită » (« Președintele îl desemnează drept
candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul
politic, respectiv de alianţă politică care (« căcarea » le
aparţine analfabeţilor parlamentari) a participat la alegeri, care a obţinut
cel mai mare număr de mandate parlamentare, potrivit rezultatului oficial al
alegerilor. În cazul în care există mai multe formațiuni politice care
au participat la alegeri și care au obţinut același număr de
mandate, Preşedintele îl desemnează drept candidat pentru funcția de
prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianţa
politică care a participat la alegeri, care a obţinut cel mai mare număr de
voturi, potrivit rezultatului oficial al alegerilor »).
Una peste alta,
Constituţia este un amestec de articole periculoase sau/şi nocive, de
platitudini juridice şi de articole ce îşi au locul în legi ordinare. Nimic din
modificările propuse nu sunt de natură a folosi celui care e chemat să o
voteze, ci exclusiv găştii de derbedei ce stau cocoţaţi la putere, iată, de 23
de ani, cu foarte scurte intermitenţe.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu