Enciclopediae

marți, 18 iunie 2013

Violatorii Constituţiei sau implementarea democraturii

 „Democratură” era un termen uzitat, unii îşi mai amintesc, în 1990, pe când ilici îşi construia sistemul securist-infracţional ce astăzi poartă numele de parlament (era să zic Marea Adunare Naţională). Noţiunea cuprindea doi termeni aparent antagonici: democraţia şi dictatura. Ceea ce ilici a gândit şi pus în practică este o dictatură pavoazată cu elemente democratice astfel gândite încât rezultatul să semene cu o democraţie, cel puţin la suprafaţă, dar ea să fie în fapt o dictatură de tip stalinist. Amendarea Constituţiei actuale e martora implementării în România a „democraturii”.

Ca nişte infractori conştiincioşi, derbedeii de la putere s-au apucat să-şi eternizeze prezenţa în Parlament, cu sau fără voia prostimii votante. După « majoritatea » de 30% inventată de ei pentru a ne servi o « democraţie originală », iliesciană, iată că a venit rândul să fie modificată şi Constituţia. Nu, nu era nevoie de așa ceva, ceea ce spunea şi Comisia de la Veneţia, dar asta de acum deloc nu le place golanilor din Parlament ! S-au apucat conştiincios să o amendeze după chipul şi asemănarea lor, şi pentru ca tot lor să le folosească în lupta disperată pe care o duc pentru a nu mai apărea un alt Băsescu să le tulbure hoţia.

Becisnici ca orice derbedei, nici n-au avut răbdare ca Traian Băsescu să-şi termine mandatul, că s-au şi năpustit asupra Constituţiei. Amendamentele lor nu au legătură cu nici o constituţie cunoscută, ci mai curând cu legea bunului plac ! Nu este o lege fundamentală, ci una elaborată de fundaşi ! Aşa cum arată ea azi (dacă ar fi să fie adoptate « amendamentele ») este o constituţie perfect inutilă şi pe alocuri periculoasă. Cert este că pentru democraţie e complet nocivă. Lipsa aproape totală de cunoștinţe juridice este flagrantă încă de la primul articol : « România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Casei Regale, al minorităţilor naţionale, al bisericii ortodoxe şi al celorlalte culte religioase recunoscute de lege ». Au uitat să adauge acolo şi restul cărţii de istorie, pentru că de o egală recunoaştere se pot bucura Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare sau Avram Iancu… Referirea pe care ei o fac în acest idiot amendament este de natură a le folosi dacă vor să impună românilor o monarhie imposibil de adoptat legal. Fireşte, tot legal vorbind, amendamentul e cretin, pentru că asta nu ajunge pentru a schimba forma de guvernământ când le vine lor cheful. Acest articol 1 nici măcar lor nu le foloseşte, iar nouă, tuturor, ne e de-a dreptul paralel ; nici unul dintre noi, cei cărora ne este destinată Constituţia, nu ne foloseşte, ci doar lor (sau aşa speră).

Pentru ca şi UDMR să fie mulţumită, amendamentele lor au fost adoptate. Iată ce spune unul : « Reprezentanţii legali ai minorităţilor naţionale pot înfiinţa potrivit legii privind statutul minorităţilor naţionale, organe proprii de decizie şi executive, cu competenţe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor ». Deşi articolul a fost introdus pentru a face jocul anacronicei UDMR, el lasă loc liber de manifestare oricărei minorităţi, oricât ar fi ea de neînsemnată, inclusiv cea a veneţienilor veniţi în sec. XI în Muntenia. Pasul următor ? Balamuc şi tentative de federalizare a ţării, mult scandal şi tensiuni interetnice, exact ce adoră ilici, « despotul luminat » ce se vrea a fi. Nimic de bine, nimic care să contribuie la pacea socială şi la armonia între naţionalităţi ; exact ca în 1990… La o privire mai atentă, având în vedere că mai multe articole se preocupă de minorităţi în maniera UDMR, Constituţia astfel amendată lasă impresia uneia a UDMR, dar nu e decât o iluzie ! Aşa cum spuneam, UDMR a fost înfiinţată de Domokos Geza şi ilici, după modelul stalinist al aceleiaşi organizaţii de după război. Rolul « istoric » pe care ea trebuie să-l joace este cel de a creea tensiuni şi a da un fals subiect populaţiei majoritare. Pe scurt, o organizaţie anacronică şi cu obiective la fel de vetuste nu putea imagina altceva, astfel încât Căcărău a băgat în Constituţie toate bolșevismele, chiar cu plăcere…

Art.23., alin. (4) spune : « În mod excepţional şi motivat, cercetarea şi judecarea în procesul penal se face cu privarea de libertate a persoanei. Arestarea preventivă se dispune de instanţa de judecată competentă în condiţiile legii şi numai în cursul procesului penal ». Se pune întrebarea : cine va considera « motivat » ca un infractor să fie arestat preventiv ? Ce înseamnă în viziunea derbedeilor « excepţional » ? Dacă acest articol se va adopta în formă actuală, legea penală îşi va pierde din valoare şi orice borfaş sau criminal în serie va trebui judecat în libertate pentru că, nu-i aşa ? e scris în Constituţie, deci excede competentelor instanţelor de judecată, indiferent de nivelul lor ; ar trebui ca în completul de judecată să fie şi un constituţionalist care să spună ce înseamnă « excepţional » şi ce anume « motivat ».

Mi-a atras atenţia un articol interesant, cel puţin : Art.28. alin.(3) : « Interceptarea convorbirilor şi comunicărilor, interceptarea în mediul ambiental, percheziţia informatică şi accesul la un suport informatic, prelevarea datelor de trafic şi a datelor de localizare, reţinerea, predarea sau percheziţionarea trimiterilor poştale, identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicaţii sau a unui punct de acces la un sistem informatic ori alte asemenea tehnici, se dispun de judecător, în condiţiile legii ». Spuneam că mi-a atras atenţia şi asta din două motive… Întâi ar fi ca serviciile secrete ar fi puse în imposibilitatea de a opera fără ca demersurile lor să devină publice prin solicitarea făcută unei instante, iar apoi ar mai fi ceva care deja este implementat si pentru care infractorul Năstase a tocat câteva milioane de euro pentru implementarea lui : sistemul informatic centralizat la nivel naţional. Acest sistem informatic centralizat este pus în practică oficial de către STS, principalul integrator al sistemului. Articolul astfel amendat anulează tot ceea ce în prealabil fusese pus în practică. E drept, dictatura ce se dorea eternă, a puşcăriaşului Năstase avea în vedere altceva, atunci când a emis hotărârea de guvern (11 aprilie 2004) şi viza supravegherea tuturor comunicaţiilor scrise sau vorbite, electronice sau de alt tip din orice entitate economică bugetară . Adoptarea articolului de faţă, pur şi simplu aruncă pe Dâmboviţa nişte zeci de milioane de euro (doar la SRR, sistemul a costat peste 9 milioane euro, partea sa civilă şi alte milioane partea sa secretizată de STS).

Încet-încet ajungem şi la dictatura impusă « democratic », cea a Parlamentului – democratura ! Art.61.- (1) « Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român,  forul suprem de dezbatere și de decizie al națiunii și unica autoritate legiuitoare a țării ». Introducerea acelui « de decizie » nu este deloc întâmplătoare. Conform lui, toate deciziile vor fi luate de Parlament şi doar dacă el vrea, şi de alte entităţi ale statului, ceea ce încalcă flagrant principiul separaţiei puterilor în stat. Prin alte articole se pretinde că acelaşi parlament are şi puteri judecătoreşti, din moment ce « orice persoană de drept public, orice persoană juridică privată şi orice persoană fizică are obligaţia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după caz, în faţa unei comisii parlamentare… ».

Prevederea conform căreia un parlamentar care îşi dă demisia din partidul din care face parte, ceea ce conduce la pierderea portofoliului încalcă un alt concept democratic cu care fasciştii încă nu sunt dedaţi : votul uninominal. Orice parlamentar este votat în mod direct de către alegători şi nimeni apoi nu-i poate lua un mandat conferit direct de către cetăţeni. O asemenea prevedere care să-i ţină legaţi pe proştii de parlamentari uslaşi legaţi de « glia » grupului lor parlamentar nici nu poate trece de Curtea Constituţională, cea pe care tot ei o reduc, prin alte amendamente, aproape de nefuncţionalitate. Cum era de aşteptat, parlamentarii şi-au introdus în Constituţie şi amendamente care să îi protejeze faţă de aplicarea legii penale : ceea ce anterior băgaseră într-o lege mult criticată naţional şi internaţional, azi este introdus direct în legea fundamentală, pentru ca hoţia să aibă protecţie.

Nu în ultimul rând, amendamentele propuse despoaie de calităţi funcţia de preşedinte al ţării. Conform lor, preşedintele poate să șomeze natural şi doar o dată pe an trebuie să se prezinte în faţa Parlamentului pentru a le prezenta derbedeilor raportul de activitate privind starea securităţii naţionale. El nu numeşte directorii serviciilor secrete, ci doar îi propune, singur parlamentul fiind cel care va decide dacă respectivii candidaţi vor fi sau nu puşi în funcţie. Preşedintele poate doar să numească şeful Statului Major General, dar nu el îl propune, ci ministrul Apărării, cu avizul premierului. Constituţia nu îi dă dreptul preşedintelui să refuze propunerea, aşa cum se întâmplă şi în cazul numirii premierului : preşedintele nu poate numi persoana pe care o considera competentă, ci este obligat să desemneze acea persoană pe care clica roşie o va considera « potrivită » (« Președintele îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv de alianţă politică care (« căcarea » le aparţine analfabeţilor parlamentari) a participat la alegeri, care a obţinut cel mai mare număr de mandate parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. În cazul în care există mai multe formațiuni politice care au participat la alegeri și care au obţinut același număr de mandate, Preşedintele îl desemnează drept candidat pentru funcția de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianţa politică care a participat la alegeri, care a obţinut cel mai mare număr de voturi, potrivit rezultatului oficial al alegerilor »).


Una peste alta, Constituţia este un amestec de articole periculoase sau/şi nocive, de platitudini juridice şi de articole ce îşi au locul în legi ordinare. Nimic din modificările propuse nu sunt de natură a folosi celui care e chemat să o voteze, ci exclusiv găştii de derbedei ce stau cocoţaţi la putere, iată, de 23 de ani, cu foarte scurte intermitenţe.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu