« Adio, dar rămân cu tine ! »

 În 1990 au apărut tergiversat partidele politice, ceea ce lui ilici i-a provocat o plăcere soră cu moartea. Aşa s-a născut conceptul (stalinist la origine) de « pluripartidism în interiorul FSN ». « Frontul » urma să fie o megastructură partinică în care nu e limpede ce rol ar fi jucat partidele politice abia născute. Fireşte, megastructura ar fi fost condusă de un « despot luminat », acelaşi ilici. Corneliu Coposu şi Ion Raţiu s-au opus vehement, aşa că bizareria politică n-a avut rezultate practice ; cel puţin în aparenţă…

Timpul a trecut peste mineriadele pe care azi pare că nimeni nu şi le aminteşte, Raţiu şi Coposu au trecut la cele veşnice, iar la putere vine CDR, după 6 ani de totală dominaţie a pdsr-ului. Partidul comunist rebotezat pdsr a avut tot timpul să infesteze toate partidele politice de opoziţie cu agenţii lor, unii securişti, alţii kaghebisti. Încet-încet, partidele considerate la dreapta stângii securist-comuniste au făcut stânga-mprejur şi s-au reorientat. Primul premier al Convenţiei a fost socialistul Ciorbea, proaspăt primar al Capitalei din partea… PNŢ-CD ! Cum klingonianul era obsedat doar de « luminiţa de la capătul tunelului », iar tunelul era mult prea lung, guvernul său vorbea de dreapta, iar măsurile luate erau de stânga, spre satisfacţia « martorilor lui ilici ». Dar s-au încheiat şi anii în care CDR poza la guvernare punând în practică iniţiativele pdsr. În aceşti ani, pdsr fuzionează cu un partid ce îi fusese în opoziţie declarată, Partidul Social Democrat, şi-şi schimbă « blana » luând numele de psd. PNŢ-CD se scindează în trei fracţiuni din care rămân doar două, pnl face tot felul de giumbuşlucuri politice inspirate şi finanţate de Asztalos-Măgureanu, se scindează şi se reface până în 2004, anul când « opoziţia » trebuia să facă figuraţie, iar puterea să fie luată de infractorul Năstase şi complicii săi. Şi iată că apare Alianţa DA.

În alianţa pnl-PD nimic nu părea a se întâmpla, iar puşcăriaşul Năstase se şi vedea preşedinte, instaurând astfel democratura psd. Cu toate astea, ceva neprevăzut s-a petrecut şi a stricat frumuseţe de planuri pe care comuniştii şi le făcuseră din bani publici : conducerea Alianţei a fost luată de către Traian Băsescu, în acelaşi timp candidat la preşedinţie. Fără a fi cotat cu mari şanse, Base a reuşit să recupereze din diferenţă, pentru ca în seara dezbaterii finale dintre cei doi candidaţi, el să puncteze decisiv : « Adriane, ce a greşit poporul ăsta pentru ca în finală să se lupte doi foşti comunişti ? ». Alegerea sa ca preşedinte a produs un scurtcircuit în rândurile pnl şi frisoane în psd. Fosta opoziţie, actualmente la putere s-a divizat şi s-a repoziţionat repede. Astfel, pnl a rămas la guvernare, dar cu sprijin parlamentar psd, iar o parte dintre liberali s-au unit cu PD sub o nouă sigla, PDL, plasându-se în siajul Preşedintelui. Indubitabil, din acel moment nu mai aveam decât un singur partid de opoziţie – PDL, restul fiind sub o formă sau alta în « barca » psd.   

Să trecem peste colaboraţionismul evident al lui Blaga şi al celor din jurul său şi să aruncăm o privire la actuala « opoziţie ». Fraudele electorale de la locale şi generale i-au adus pe derbedeii roşii la putere cu nişte scoruri de-a dreptul nesimţite. La locale, procente ceauşiste, de 80-90% s-au înregistrat în toată ţara, iar la generale, usl-ul născut din oficializarea alianţei psd-pnl a obţinut peste 70% din voturile exprimate/fraudate. Cum nici celelalte partide intrate în Parlament nu se manifestau diferit de psd, iată că a apărut şi problema de bază : noua Mare Adunare Naţională psd, nu mai avea opoziţie, nici măcar formală, ceea ce le dădea o mare bătaie de cap în planul imaginii de partid « democratic ». Cum nu e destul timp pentru alte aranjamente, în « laboratoarele » psd s-a luat decizia ca spectrul politic să fie acaparat integral, de la stânga retardă (PPDD) şi până la « dreapta » aşa-zis liberală.  Însuşi Puiu Haşoti, într-un acces de limbariţă şi vrând să pozeze în « guru » maidanez, dezvăluie presei viitorul eşichier partinic : psd la putere şi pnl în opoziţie, după care rolurile se inversează, dar fără a zdruncina « unitatea de monolit » a partidului unic.

Circăria cu « spargerea » usl pe care o urmărim şi o s-o tot vedem pe la tele-vizuini nu e decât un spectacol ieftin, dedicat “bizonilor” care oricum « înghit » pe nemestecate orice « găluşcă » aruncată de comunişti, gratis să fie. Iată, « profeţia » lui Haşoti e pe cale să redevină realitate, în « buna » tradiţie comunistă postrevoluţionară. Nu aveau nevoie decât de un pretext de « ceartă », urmată de « divorţul » celor două partide ce compun usl. În acest fel, stânga comunistă ocupa partea stângă a eşichierului politic, în timp ce dreapta este asumată de către « liberalii » cu puternice accente fascizante. Spectacolul va continua, dar în spatele păcălicilor ce se vor certa de circumstanţă va domni planificata armonie ioniliesciană la nivel naţional şi pentru mulţi ani de-acum încolo.

Posted in: bolsevici,comunisti,cumetrie,economie,ilici,inselatorie,kgb,manipulare,minciuna,mistificare,nazism,penal,rusi,tradare,turnatori,usl