În 1990 au apărut tergiversat partidele
politice, ceea ce lui ilici i-a provocat o plăcere soră cu moartea. Aşa s-a
născut conceptul (stalinist la origine) de « pluripartidism în interiorul FSN ».
« Frontul » urma să fie o megastructură partinică în care nu e limpede ce rol ar fi jucat partidele
politice abia născute. Fireşte, megastructura ar fi fost
condusă de un « despot luminat », acelaşi ilici. Corneliu Coposu şi
Ion Raţiu s-au opus vehement, aşa că bizareria politică n-a avut rezultate
practice ; cel puţin în aparenţă…
Timpul a trecut peste mineriadele pe care azi pare că
nimeni nu şi le aminteşte, Raţiu şi Coposu au trecut la cele veşnice, iar la
putere vine CDR, după 6 ani de totală dominaţie a pdsr-ului. Partidul comunist
rebotezat pdsr a avut tot timpul să infesteze toate partidele politice de
opoziţie cu agenţii lor, unii securişti, alţii kaghebisti. Încet-încet,
partidele considerate la dreapta stângii securist-comuniste au făcut
stânga-mprejur şi s-au reorientat. Primul premier al Convenţiei a fost
socialistul Ciorbea, proaspăt primar al Capitalei din partea… PNŢ-CD ! Cum
klingonianul era obsedat doar de « luminiţa de la capătul
tunelului », iar tunelul era mult prea lung, guvernul său vorbea de
dreapta, iar măsurile luate erau de stânga, spre satisfacţia « martorilor
lui ilici ». Dar s-au încheiat şi anii în care CDR poza la guvernare punând în practică iniţiativele pdsr. În
aceşti ani, pdsr fuzionează cu un partid ce îi fusese în opoziţie declarată,
Partidul Social Democrat, şi-şi schimbă « blana » luând numele de psd.
PNŢ-CD se scindează în trei fracţiuni din care rămân doar două, pnl face tot
felul de giumbuşlucuri politice inspirate şi finanţate de Asztalos-Măgureanu, se scindează şi se reface până în 2004,
anul când « opoziţia » trebuia să facă figuraţie, iar puterea să fie
luată de infractorul Năstase şi complicii săi. Şi iată că apare Alianţa DA.
În alianţa pnl-PD nimic nu părea a se întâmpla, iar puşcăriaşul
Năstase se şi vedea preşedinte, instaurând astfel democratura psd. Cu toate
astea, ceva neprevăzut s-a petrecut şi a stricat frumuseţe de planuri pe care
comuniştii şi le făcuseră din bani publici : conducerea Alianţei a fost
luată de către Traian Băsescu, în acelaşi timp candidat la preşedinţie. Fără a
fi cotat cu mari şanse, Base a reuşit să recupereze din diferenţă, pentru ca în seara dezbaterii finale dintre cei doi candidaţi, el să puncteze
decisiv : « Adriane, ce a greşit poporul ăsta pentru ca în finală să se lupte doi foşti comunişti ? ». Alegerea sa ca preşedinte a produs un scurtcircuit în rândurile
pnl şi frisoane în psd. Fosta opoziţie, actualmente la putere s-a divizat şi
s-a repoziţionat repede. Astfel, pnl a rămas la guvernare, dar cu sprijin
parlamentar psd, iar o parte dintre liberali s-au unit cu PD sub o nouă sigla,
PDL, plasându-se în siajul Preşedintelui. Indubitabil, din acel moment nu mai
aveam decât un singur partid de opoziţie – PDL, restul fiind sub o formă sau
alta în « barca » psd.
Să trecem peste colaboraţionismul evident al lui
Blaga şi al celor din jurul său şi să aruncăm o privire la actuala
« opoziţie ». Fraudele electorale de la locale şi generale i-au adus
pe derbedeii roşii la putere cu nişte scoruri de-a dreptul nesimţite. La
locale, procente ceauşiste, de 80-90% s-au înregistrat în toată ţara, iar la
generale, usl-ul născut din oficializarea alianţei psd-pnl a obţinut peste 70%
din voturile exprimate/fraudate. Cum nici celelalte partide intrate în
Parlament nu se manifestau diferit de psd, iată că a apărut şi problema de
bază : noua Mare
Adunare Naţională psd, nu mai avea opoziţie, nici măcar formală, ceea ce le
dădea o mare bătaie de cap în planul imaginii de partid « democratic ». Cum nu e destul timp
pentru alte aranjamente, în « laboratoarele » psd s-a luat decizia ca spectrul politic să fie acaparat integral, de la
stânga retardă (PPDD) şi până la « dreapta » aşa-zis liberală.
Însuşi Puiu Haşoti, într-un acces de limbariţă şi vrând să pozeze în
« guru » maidanez, dezvăluie presei
viitorul eşichier partinic : psd la putere şi pnl în opoziţie, după care
rolurile se inversează, dar fără a zdruncina « unitatea de monolit »
a partidului unic.
Circăria cu « spargerea » usl pe care o
urmărim şi o s-o tot vedem pe la tele-vizuini nu e decât un spectacol ieftin,
dedicat “bizonilor” care oricum « înghit » pe nemestecate orice
« găluşcă » aruncată de comunişti, gratis să fie. Iată,
« profeţia » lui Haşoti e pe cale să redevină realitate, în « buna » tradiţie comunistă postrevoluţionară. Nu
aveau nevoie decât de un pretext de « ceartă », urmată de
« divorţul » celor două partide ce compun usl. În acest fel, stânga
comunistă ocupa partea stângă a eşichierului politic, în timp ce dreapta este
asumată de către « liberalii » cu puternice accente fascizante.
Spectacolul va continua, dar în spatele păcălicilor ce se vor certa de circumstanţă
va domni planificata armonie ioniliesciană la nivel naţional şi pentru mulţi ani de-acum
încolo.
2 comentarii:
Daca Sorin Rosca Stanescu sparge Usl-ul nu am de ce sa ma supar! :)
Dar nici vise nu imi fac ! :))
Sa nu uitam de softul cumparat de la Ghita pentru BEC ,care poate fi o premiza pentru victoria socialistilor fara efortul plimbarii urnei mobile.
Trimiteți un comentariu