Omar Hayssam a ajuns în România şi discuţiile pe subiect s-au
relansat. Întâi a fost Președintele cel care a dat
comunicatul de dimineaţă şi prin care acesta mulţumea « serviciilor şi
ofiţerilor » implicaţi în aducerea în ţară a teroristului Hayssam.
Înghiţind cârligul fără momeală, primul oligofren al
guvernului usl a şi început să fabuleze, tributar fiind bolii de care refuză să
se trateze. Conform imaginaţiei sale bolnave, Hayssam a venit în ţara cu un
avion MApN pe care el însuşi l-a autorizat, acţiunea fiind cunoscută de către
toţi miniştrii implicaţi ; care miniştri ? nu se ştie… pentru că
boala nu i-a generat şi nume. Fireşte, pafaristul ce ocupă postul de premier
este complet rupt de realitatea înconjurătoare şi îi este absolut imposibil să
înţeleagă adevărata substanţă a cazului Hayssam. Într-un fel e şi logic să nu
ştie, pentru că rechinii psd n-au catadicsit să-l informeze şi pe păcăliciul
figurant despre profunzimile şi implicaţiile dosarelor în care este inculpat
sau urmează să fie inculpat sirianul.
Preşedintele Băsescu se referea la nişte servicii şi la nişte ofiţeri.
Din ceea ce ştim, ofiţerii sunt angajaţii unor servicii, aşadar precizarea
« servicii şi ofiţeri » indică limpede câteva lucruri destul de
evidente. Întâi, serviciile cărora Preşedintele le-a mulţumit nu este deloc
obligatoriu ca toate să
fie româneşti ; dacă erau, mulţumirile s-ar fi îndreptat spre
« serviciile româneşti », eventual şi spre « ofiţerii
români ». Formularea Preşedintelui indica şi implicarea unor servicii
secrete importante şi străine, dar şi a unor ofiţeri aparţinând altor servicii
care nu s-au implicat oficial. Desigur, citind atent comunicatul Preşedinţiei,
apare limpede că Omar Hayssam a ajuns în ţară într-o manieră « neortodoxă »,
în urma unei acţiuni de extragere din Siria sau din altă ţară în care el a fost atras. Operaţiunea pare a fi una mai
curând a unor servicii cu experienţă în domeniu şi mai puţin a celor româneşti.
De dragul supoziţiei, să spunem că extragerea a fost făcută de Mossad, cel care
are la activ destule operaţiuni similare încununate de succes. Fireşte, şi
serviciile româneşti au meritele lor, dar în plan secund în raport cu un
serviciu a cărui eficienţa n-o mai pune nimeni la îndoială.
Diverşi neica-nimeni din politică au găsit cu cale să se exprime, unii
luând apărarea, alţii acuzând psd de implicare profundă alături de teroristul
Hayssam. « Cârpa kaghebista » a negat din prima orice apropiere a sa
de decăzutul Hayssam, în ciuda evidenţelor. Vocea lui trăda mai
mult decât preocuparea, aş spune chiar că ilici nu se simţea deloc în largul
lui când nega telefonic că-l cunoaşte pe terorist. Undeva în culisele
partidului său, discuţiile nu se poartă decât sotto voce şi ştiu ei de ce. Practic nu există membru marcant psd care
să nu fie îngrijorat de revenirea forţată a sirianului. Nu cunoaştem pe deplin
substanţa sau miza pe care o reprezintă Omar Hayssam, dar putem intui că
singurul lucru pe care îl ştim cu siguranţă e că… nu ştim nimic cu adevărat
important.
Lăsând deoparte declaraţiile primului oligofren (ele pot cel mult
stârni homerice hohote de râs celor care ştiu care e realitatea), să vedem cum
a reuşit politic Băse să-l aducă pe terorist în puşcăriile patriei. În urmă cu
câteva săptămâni, România a beneficiat simultan de vizita şefului
CIA şi a celui a serviciilor secrete ruseşti. Fireşte, pentru presă s-au
discutat (şi poate chiar au existat acele subiecte) diverse chestiuni ce ţin de
geopolitică, strategie regională etc., dar neoficial se putea foarte bine să se
negocieze între SUA şi Rusia… predarea lui Hayssam autorităţilor americane
române. Detaliile nu le putem cunoaşte, dar apare ca evident că
sirianul este mult mai important pentru americani şi aliaţii noştri NATO, decât
relaţia personală
a lui cu aproape defunctul ilici.
Ştim prea bine că implicarea celor mai mari servicii secrete din lume
şi o eventuală negociere a lor în privinţa unui individ, ascunde nişte secrete
ce nu pot prea curând să fie devoalate. Cu toate astea, sirianul Hayssam nu e
singurul implicat în acţiunile ce le putem presupune că fiind anti-americane
şi pro-terorism ; să nu uităm episodul în care Yasser Arafat îi mulţumea
lui ilici pentru ajutorul pe care acesta l-a dat OEP, organizaţie ce pe atunci
era cunoscută doar prin propensiunea sa pentru terorism internaţional ;
ilici doar continua conştient
o politică dusă anterior de Ceauşescu, cel care prin diverşi sirieni şi
libanezi stabiliţi în România aproviziona cu arme nucleele palestiniene de
pregătire militară. Apariţia unui Hayssam pe lângă ilici apare, din această
perspectivă, ca
« normală », la fel şi brusca sa îmbogăţire
pe căi ilegale. În mod cert, serviciile româneşti sunt la curent şi cu altă
realitate : implicarea altor sirieni, posibil agenţi pro-ruși, atât în
lumea afacerilor româneşti, cât şi în traficul de arme în înţelesul occidental
al cuvântului. Aceştia sunt acum mari patroni de hoteluri, lideri ai
comunităţii arabe din România şi ocupă chiar poziţii oficiale sau
semi-oficiale, în relaţie directă cu miniştri ai României.
Unele dintre aceste aserţiuni sunt presupuneri, altele sunt
certitudini, iar altele pot fi cu uşurinţă probate, dar certitudinea completă va veni în viitorul apropiat, atunci când vor începe să cadă
capete ; şi nu doar de psd-iști.
Postări
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu