Gigi Becali a fost întors din drum de către
poliţiştii care l-au reţinut în aeroport, pe când se pregătea să spele putina, aşa cum fac toţi borfaşii mărunţi. Diferenţa dintre el şi un şuţ de
buzunare e doar cantitativă ; în timp ce hoţul îţi fură portofelul, de
multe ori gol, ciobanul dement fură la dimensiuni naţionale. Becali nu are nici
o legătură cu lumea pe care şi-a construit-o cu banii din afacerile necurate
ce, iată, azi îl vor conduce pe drumul Rahovei unde va « păstori » un
număr de ani. El este etalonul naţional al mitocanului cu bani, analfabet, înconjurat
de lucruri scumpe, dar ridicole prin fioroasa lipsa de gust care le însoţeşte, un derbedeu crescut la stână şi cu
pretenţia de a fi un reper naţional şi moral.
Becali nu e, nici pe departe, filantrop aşa
cum vrea să apară. Gesturile sale în acest sens n-au fost determinate de acea
nobleţe sufletească, altfel străină lui, ci de către accesele sale de delir
financiar şi/sau pseudo-religios. Ciobanul poleit cu aur nu e nici religios şi
nici nu e capabil să înţeleagă suferinţa umană. El reacţionează mereu disproporţionat,
dar o face doar dintr-un nemăsurat şi maladiv orgoliu, ca să poată arăta lumii întregi
că el poate ceea ce alţii nu pot. De altfel nici nu e greu să fii filantrop de
circumstanţă, când banii tăi provin din șmenuri şi aranjamente de tip mafiot.
La fel proceda şi Al Capone când le « scăpa » periodic sume de bani
italo-americanilor amărâţi şi asta pentru că banii săi proveneau din activităţi
criminale, nu din afaceri oneste. Becali se află în aceeaşi situaţie…
Provenit din pegra societăţii, Becali s-a
aciuat pe lângă copiii de bani gata ai potentaţilor comunişti. Era tolerat, deşi
era idiot, pentru că simţise că gesturile sale exagerate îl vor face să fie
acceptat în cercurile « selecte » ale « lumii bune »
comuniste. Încă din acea perioadă, Becali avea o pronunţată propensiune pentru
tot ceea ce putea părea de valoare, el fiind incapabil să discearnă. Conducea o
rablă la mâna a doua, dar Mercedes, iar familia lui făcea petiţie la CC al pcr
pentru a li se aproba să cumpere un…
elicopter( !) pentru a putea… supraveghea oile ! După Revoluţie, toţi
foştii şi apropiaţii lor au găsit cele mai bune oportunităţi pentru a parveni.
Printre ei şi ciobanul cu pretenţii demente de salvator, războinic etc. Infracţiunile
comise sunt acum de notorietate şi, iată, cu executare… Incapabil să-şi asume
faptele, ciobanul nebun se comportă aşa cum şi este de fapt : ca un
infractor de duzină care sparge cutia milei, ia mărunţişul de acolo şi încearcă
apoi să se facă nevăzut pentru a scăpa de rigorile legii. Fireşte, retardatul
infractor şi-a construit un univers imaginar fără legătură cu realitatea, unul în
care el e tot, de la cioban la domnitor cu crucea într-o mână şi sabia în
cealaltă. Această lume închipuită de el nu se potriveşte cu recluziunea pe care
o are de suportat, aşa că fondul sau josnic, laș şi umil n-a întârziat să se
manifeste prin tentativa sa de a fugi de
responsabilitate . După acest episod, grobianul personaj a pierdut
apetitul pentru înjurături aruncate în stânga şi în dreapta şi a început să înveţe
limbajul articulat ; din păcate, asta nu-l va feri de puşcărie. Emblematică
alegerea sa în funcţia de preşedinte al comisiei juridice din
Senat : un infractor – preşedinte al penalilor uslaşi !
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu