Enciclopediae

joi, 25 aprilie 2013

Directiva psd: „Preluaţi dreapta!”



 Vorbeam cândva despre sistemul odios implementat de ilici şi kamarazii săi. Fireşte, nimeni n-a ţinut cont; părea ceva SF. Acum trebuie să privim mai atent şi tot sistemul se va dezvălui în întreaga sa hidoşenie. Sistemul e azi „în tot şi-n toate”, în politică, în mass media, în spitale şi farmacii, în şcoli şi universităţi, în justiţie şi finanţe...; practic – peste tot. În politică, ilici a acaparat tot; a dat în stânga şi-n dreapta din bugetul de stat, a cumpărat suflete şi conştiinţe, i-a atras pe foştii nomenklaturiști, îndeosebi pe cei cu „înclinaţii” moscovite şi le-a cooptat pe odraslele foştilor mari demnitari comunişti; dacă trăiau, îi atrăgea şi pe ei.

Deşi nu se poate vorbi despre o „stângă” românească, jivinele îşi pun eticheta de „social-democraţi”, deşi ei n-au vreo legătură cu ideologia respectivă. Sunt doar o adunătură de „foşti”, incapabili să-şi asume vreo ideologie, fie ea şi comunistă. Ceea ce urmăresc e puterea totală, economică şi politică, stăpânirea unui popor prea obedient şi indiferent şi perpetuarea sistemului prin copiii şi nepoţii lor. Nu în ultimul rând urmăresc îmbogăţirea fără limite, nu din afaceri „social-democrate”, ci prin spolierea avuţiei naţionale, practic – trecerea bunurilor patrimoniale naţionale în buzunarele proprii.

Dacă o „stângă” nu avem, de „dreapta” nici nu trebuie să mai vorbim. Încercările timide de construire a unei drepte viguroase s-au soldat cu tot atâtea eşecuri. „Sistemul” a infestat până aproape de vârf toate formele susceptibile a deveni entităţi de dreapta. A plantat Iude peste tot: PNŢ-CD-ul lui Corneliu Coposu a „beneficiat” de un vicepreşedinte (Puiu) – colonel de securitate şi de un consilier al senatorului Gabrielescu în persoana unui mărunt agent al Moscovei – Asandi. În pnl situaţia a fost aceeaşi şi la fel au stat lucrurile şi cu Partidul Social-Democrat al lui Sergiu Cunescu.

Deloc diferit stau lucrurile acum, cu noile formaţiuni ce se doresc de „dreapta”. „Noua Republică” nu mi se pare a fi de luat în discuţie, asociaţia respectivă având şi o situaţie juridică incertă (se vrea partid, dar Justiţia nu e de aceeaşi părere), tarată şi de reacţiile publice „exotice” ale liderului Mihail Neamţu; de referinţă rămân felicitările adresate usl după alegeri, în loc să condamne fraudele evidente comise de comunişti atât la  locale cât şi la generale. „Mişcarea Populară”, fie ea tractată de Preşedinte, nu face faţă sarcinii pe care formal şi-a asumat-o, mai ales că în teritoriu sunt infiltrate „cârtiţe” cu CV foarte bun, dar aflate în solda celor mai de jos dintre psd-iști; nu-i exclud nici pe cei plătiţi direct şi indirect de Felix. „Forţa Civică”, am mai spus-o, păstrează deocamdată un avantaj: liderul ei şi oamenii aflaţi la vârful partidului sunt pregătiţi şi pot construi în timp o formaţiune care să conteze, dacă nu va fi intoxicată şi redusă la tăcere de manevrele bandei aflate la putere.

Ca „tacâmul” să fie complet şi pentru ca bolşevicii să pună mâna pe tot spectrul politic, iată că a apărut şi o „disidenţă” aşa-zis liberală. Fără a ieşi din pnl( !), câţiva indivizi printre care Tăriceanu, Chiliman, Tuşa şi mai noul „politician” ba PDL, ba pnl – Iulian Crăciun au pus bazele unei „soluţii” numită „Iniţiativa România Liberală”. Nu e deloc limpede dacă asta este mai mult decât o fundaţie culturală, dar sigur e că îşi propune să fundamenteze o „soluţie liberal-conservatoare”. Fireşte, asta este o gogoriţă politică insuficient drapată pentru a părea că într-adevăr ar dori să se constituie într-o formulă de „dreapta”. Alăturarea „liberalismului” noţiunii clasice de „conservatorism” este un non-sens şi un paradox politic, atât în sens istoric, cât şi din punctul de vedere al realităţilor româneşti de azi. Cele două mari concepte sunt complet opuse istoric, iar din practica de până acum, „liberalismul” lui Tăriceanu şi compania s-a plasat mult mai aproape de fascism şi dictatură, decât de vreo ideologie  de dreapta. Aceste consideraţii sunt accentuate şi de recentele declaraţii publice ale lui Puiu Hasoti, cel care afirma din postura de Mafalda politic că viitorul politic al ţării arată aşa: când psd la putere şi pnl în „opoziţie”, când viceversa. Manevra tăriceană de acum nu este decât o piesă în puzzle-ul pregătit în „laboratoarele” funeste ale psd.

Fasciştii aflaţi la putere s-au dezlănţuit efectiv imediat ce au ajuns la putere, după eroarea Preşedintelui de a-l numi premier pe plagiatorul no.1 al României. Deîndată, toate slugile acoperite sau nu au preluat poziţii importante în aparatul de stat şi, ulterior, după alegeri şi în Parlament. Iată, procesul de infestare a organismului social nu s-a încheiat, madam Ţopeasca „descoperind” „nobilele idealuri ale social-democraţiei” pentru a accede la poziţia de parlamentar european. Având în vedere antecedentele moscovite ale tatălui, consider că este complet nocivă pentru un asemenea post de importanţă naţională şi sper că va avea buna idee de a renunţa; nu de alta, dar tatăl ei merită o bătrâneţe liniştită, cu toată activitatea sa „revoluţionară” anterioară; ca să nu spun mai mult...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu