Vorbeam cândva despre sistemul odios implementat de ilici şi
kamarazii săi. Fireşte, nimeni n-a ţinut cont; părea ceva SF. Acum trebuie să
privim mai atent şi tot sistemul se va dezvălui în întreaga sa hidoşenie.
Sistemul e azi „în tot şi-n toate”, în politică, în mass media, în spitale şi
farmacii, în şcoli şi universităţi, în justiţie şi finanţe...; practic – peste
tot. În politică, ilici a acaparat tot; a dat în stânga şi-n dreapta din bugetul de stat, a cumpărat suflete
şi conştiinţe, i-a atras pe foştii nomenklaturiști, îndeosebi pe cei cu
„înclinaţii” moscovite şi le-a cooptat pe odraslele foştilor mari demnitari comunişti; dacă trăiau, îi atrăgea şi
pe ei.
Deşi
nu se poate vorbi despre o „stângă” românească, jivinele îşi pun eticheta de
„social-democraţi”, deşi ei n-au vreo legătură cu ideologia respectivă. Sunt
doar o adunătură de „foşti”, incapabili să-şi asume vreo ideologie, fie ea şi
comunistă. Ceea ce urmăresc e
puterea totală, economică şi politică, stăpânirea unui popor prea obedient şi
indiferent şi perpetuarea sistemului prin copiii şi nepoţii lor. Nu în ultimul
rând urmăresc îmbogăţirea fără limite, nu din afaceri „social-democrate”, ci
prin spolierea avuţiei naţionale, practic – trecerea bunurilor patrimoniale naţionale în buzunarele proprii.
Dacă
o „stângă” nu avem, de „dreapta” nici nu trebuie să mai vorbim. Încercările
timide de construire a unei drepte viguroase s-au soldat cu tot atâtea eşecuri.
„Sistemul” a infestat până aproape de vârf toate formele susceptibile a deveni
entităţi de dreapta. A plantat Iude peste tot: PNŢ-CD-ul lui Corneliu Coposu a
„beneficiat” de un vicepreşedinte (Puiu) – colonel de securitate şi de un
consilier al senatorului Gabrielescu în persoana unui mărunt agent al Moscovei
– Asandi. În pnl situaţia a fost aceeaşi şi la fel au stat lucrurile şi cu
Partidul Social-Democrat al lui Sergiu Cunescu.
Deloc
diferit stau lucrurile acum, cu noile formaţiuni ce se doresc de „dreapta”. „Noua Republică” nu mi se pare a fi de luat în discuţie,
asociaţia respectivă având şi o situaţie juridică incertă (se vrea partid, dar
Justiţia nu e de aceeaşi părere), tarată şi de reacţiile publice „exotice” ale liderului
Mihail Neamţu; de referinţă rămân felicitările adresate usl după alegeri, în
loc să condamne fraudele evidente comise de comunişti atât la locale cât şi la generale. „Mişcarea Populară”, fie ea tractată de Preşedinte, nu face
faţă sarcinii pe care formal şi-a asumat-o, mai ales că în teritoriu sunt
infiltrate „cârtiţe” cu CV foarte bun, dar aflate în solda celor mai de jos
dintre psd-iști; nu-i exclud nici pe cei plătiţi direct şi indirect de Felix.
„Forţa Civică”, am mai spus-o, păstrează deocamdată un avantaj: liderul ei şi
oamenii aflaţi la vârful partidului sunt pregătiţi şi pot construi în timp o
formaţiune care să conteze, dacă nu va fi intoxicată şi redusă la tăcere de
manevrele bandei aflate la putere.
Ca
„tacâmul” să fie complet şi pentru ca bolşevicii să pună mâna pe tot spectrul politic, iată
că a apărut şi o „disidenţă” aşa-zis liberală. Fără a ieşi din pnl( !), câţiva indivizi printre care Tăriceanu, Chiliman,
Tuşa şi mai noul „politician” ba PDL, ba pnl – Iulian
Crăciun au pus bazele unei „soluţii” numită „Iniţiativa România Liberală”. Nu e
deloc limpede dacă asta este mai mult decât o fundaţie culturală, dar sigur e
că îşi propune să fundamenteze o „soluţie liberal-conservatoare”. Fireşte, asta
este o gogoriţă politică insuficient drapată pentru a părea că într-adevăr ar
dori să se constituie într-o formulă de „dreapta”. Alăturarea „liberalismului”
noţiunii clasice de „conservatorism” este un non-sens şi un paradox politic,
atât în sens istoric, cât şi din punctul de vedere al realităţilor româneşti de
azi. Cele două mari concepte sunt complet opuse istoric, iar din practica de
până acum, „liberalismul” lui Tăriceanu şi compania s-a plasat mult mai aproape
de fascism şi dictatură, decât de vreo ideologie de dreapta. Aceste
consideraţii sunt accentuate şi de recentele declaraţii publice ale lui Puiu
Hasoti, cel care afirma din postura de Mafalda politic că viitorul politic al
ţării arată aşa: când psd la putere şi pnl în „opoziţie”, când viceversa.
Manevra tăriceană de acum nu este decât o piesă în puzzle-ul pregătit în
„laboratoarele” funeste ale psd.
Fasciştii
aflaţi la putere s-au dezlănţuit efectiv imediat ce au ajuns la putere, după eroarea Preşedintelui de a-l numi premier pe
plagiatorul no.1 al României. Deîndată, toate slugile acoperite sau nu au
preluat poziţii importante în aparatul de stat şi, ulterior, după alegeri şi în
Parlament. Iată, procesul de infestare a organismului social nu s-a încheiat,
madam Ţopeasca „descoperind” „nobilele idealuri ale social-democraţiei” pentru a accede la poziţia de
parlamentar european. Având în vedere antecedentele moscovite ale tatălui,
consider că este complet nocivă pentru un asemenea post de importanţă naţională
şi sper că va avea buna idee de a
renunţa; nu de alta, dar tatăl ei merită o bătrâneţe liniştită, cu toată
activitatea sa „revoluţionară” anterioară; ca să nu spun mai mult...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu