Viaţa nu e simplă... De multe ori
noi suntem cei care o complicăm, deşi deseori simplificările sunt necesare
pentru o mai bună înţelegere a ei. M-am hotărât să scriu, nu pentru a căuta
gloria personală a scriitorului, ci pentru ca publicul mai avizat decât mine să
aibă un prilej de a gusta din frumuseţile sau micimile vieţii. Pentru asta am
ales câteva personaje care de multă vreme caută un autor care să le transforme
din vietăţi virtuale cu vieţi terestre, în fiinţe reale sau nu (asta nu ştiu,
că nu am un descifrator de adevăr), cu frustrările şi complexele lor de
inferioritate, cu manifestările lor imoral-amorale şi cu preocupările lor, cu
vieţile lor trăite mai mult colectiv şi subteran, decât individual şi în plin
soare. Fireşte, publicitatea le place; le aduce clienţi, le condimentează
vieţile vegetale şi le face să se simtă „cineva” când planurile lor sunt duse
la bun sfârşit. În rest, personajele aflate în căutarea unui autor nu trăiesc,
ci doar au impresia. Aparent au vieţi relativ normale, adică se hrănesc, se
plimbă, se distrează, fac sex (chiar dacă de multe ori relativ tarifat) şi au
preocupări proprii, unele năstruşnice, altele ieşite din sfera normalului, dar
cu toatele au un numitor comun: cinismul, lipsa aproape completă a mândriei,
plăcerea umilinţei în fata banilor, minciuna şi înşelătoria. Distracţiile lor
nu sunt cele ale omului obişnuit, cel care simte bucuria unei raze de soare, a
unui curcubeu, a unui peisaj şi nici una din toate astea nu le face să simtă că
greşeala e umană, dar repetarea ei aparţine negrei lumi de dincolo, cu toate
cazanele ei de smoală.
Şi pentru că toate trebuie să aibă un
început, dar şi un sfârşit apoteotic, să luăm personajele pe rând. Am ales
câteva personaje principale şi câteva secundare, cele principale – cu vieţile
lor distractive pentru ei, în raport cu preocupările, de multe ori stranii, ale
lor. Nu, nu sunt nişte personalităţi şi nici măcar nu se poate vorbi despre
personalitate în cazul lor; ceea ce poate fi interpretat ca personalitate sau
demnitate umană sunt, în fapt, umilinţă şi obedienţă, alternate cu manifestări
ale încăpăţânării şi cu orgolii lipsite de orice justificare. Fiecare dintre
personaje are un trecut încărcat, unele şi un prezent deloc generator de
mândrie, dar şi-au ales ca model de exprimare minciuna, înşelătoria,
disimularea şi duplicitatea cea mai josnică. Unele personaje vor să educe,
proprii copii sau pe cei din jur, dar nu e deloc limpede dacă reuşesc măcar să
înţeleagă propriile acţiuni şi efectele lor; de raţiunea ce stă în spatele
acestor acţiuni, nici nu mai pomenesc.
Personajul principal al serialului este
Didina, o blondă cu activităţi când stranii şi virtuale, când complet imorale
şi foarte pământeşti. Numitorul comun al acţiunilor sale este înşelătoria
condimentată cu erotism excesiv, deseori obsesiv şi, fireşte, cu sex; se pare
că toate personajele au o obsesie comună faţă de sex sau faţă de natura
relaţiilor dintre oameni, de multe ori proiectând asupra celor din jur
propriile obsesii, atribuindu-le nejustificat şi deseori mincinos. Didina este
o femeie inteligentă nativ, dar preocupările cotidiene i-au modificat structura
sufletească şi afectivă. Ea are o viaţă dublă, una la vedere şi normală, iar
alta ascunsă şi fără scrupule de vreun fel. Nimic n-o poate împiedica să-şi
manifeste frustrările de care fuge în cea mai imundă lume, a sexului fără alegere,
fără a ţine cont dacă el e practicat cu bărbaţi însuraţi sau nu, tineri sau în
vârstă, soţi ai prietenelor sau cunoştinţe întâmplătoare. Nu are nişte criterii
bine determinate de alegere a partenerului (ocazional sau nu), importantă e
defularea şi acceptarea ei în medii la care ar putea ajunge şi altminteri, dar
nu ştie cum. Detestă singurătatea şi se vrea în centrul atenţiei, cu deosebire
în centrul atenţiei bărbaţilor, iar asta cu orice preţ, fie şi al umilinţei de
a lua masa în genunchi.
Didina
e aptă şi pentru o viaţă relativ normală, dar aptitudinea respectivă este din
ce în ce mai puţin evidentă, chiar și pentru ea. Nu are lipsuri materiale, aşa
că nu din necesitate se vinde, când pentru o masă la restaurant sau o ieşire la
piscină, când pentru nişte chiloţei de dantelă care să-i „acopere” trupul
lucrat la sală şi la masaj; orice efort este firesc pentru a ascunde vârstă,
mai ales când concurenţa e acerbă. Nu, Didina n-are probleme de ordin moral...
Îşi cauta „victimele” în lumea virtuală şi le atrage ca lumina un fluture de
noapte. Dacă ratează o „ţintă”, nu suferă şi altele aşteaptă la rând. Că vorbim
despre juni imberbi sau despre maturi, înalţi şi solizi, în general, dar şi cu
aspect mai subţiratic, Didina e netulburată. E la fel de capabilă să-l
determine pe soţul unei prietene să o facă să se simtă femeie împlinită, tot
aşa cum se poate oferi să-i danseze din buric soţului unei altei prietene sau
să accepte de la avocăţelul „Horse”, de la „Muscat şi asociaţii” diverse
„atenţii” plătite prin prestaţii sexuale fals manifestate; în viaţă, mai face
omul şi ceea ce trebuie să-i placă plătitorului pentru ca el să nu bată în
retragere, iar Didina să piardă obiectele de lenjerie cu care acesta îşi achită
„marfa”. Desigur, Didina nu se dă înapoi de la nimic care să-i asigure o
permanenţă a întâlnirilor doar pentru sex, fie el şi retribuit, motiv pentru
care se imortalizează în zeci de poze, îmbrăcată în lenjeria respectivă sau în
costumul de botez. Apoi trimite creaţiile fotografice celui interesat şi
astfel, avocăţelul porn-obsedat şi-a asigurat o „cucerire” cu ora; oră repetată
periodic.
- va urma -
Articol preluat de pe Almanahele Goagal
Această producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.
Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu