Primăvara Mişcării noastre

 O plantă mică, pentru a fi pusă pe un câmp cu maci, viorele sau scaieţi trebuie să aibă măcar trei frunze viabile. Ele şi rădăcinile asigură planta că hrană de care are nevoie va face o mică plăntuţa să devină mare, chiar dacă asta nu se poate peste noapte, ci în timp... Încet-încet, mică plantă creşte, se dezvoltă şi încep să-i dea crengile. Procesul se continuă până când obţinem un copac serios ce poate trăi zeci sau sute de ani. Fireşte, el trebuie ocrotit de dăunători, cât e mic şi nu are un sistem imunitar corespunzător. Pentru asta, periodic trebuie să-i tratăm frunzele împotriva dăunătorilor, în caz contrar copăcelul moare.

La fel ca în cazul copacului, Mişcarea Populară se va confrunta întâi cu dăunătorii veniţi din sistemul mafiot deja instalat şi ale căror rădăcini sunt înfipte adânc în corpul social. Primele sunt „buruienile”, cele care caută mereu să paraziteze la comandă un concept nou. După ele vin la rând „dăunătorii” care atacă frunzele tinere; odată sfârşite ele, planta va fi şubrezită suficient încât buruienile mari s-o sufoce. Toţi aceşti dăunători apar mereu, până când se va găsi cineva să-i îndepărteze definitiv pentru ca frunzişul copacului să nu mai fie afectat.

Până când apar „buruienile” politice, înainte sunt trimişi „păduchii de San José” care au datoria să contamineze mlădiţa abia răsărită. Astfel apar „oamenii de bine”, acei Iuda infiltraţi pentru a putea mai bine să invadeze organismul sănătos. În paralel acţionează „vânduţii”, cei care aplica lovituri acoperite copăcelului, deşi aparent ei sunt nişte „ecologişti” care protejează „plantele” şi natura. În mediul virtual apar pagini, conturi şi grupuri, toate menite să atragă, să acapareze şi să sufoce energiile pozitive. Ca un bec care atrage fluturii de noapte, susţinătorii oneşti ai Mişcării dau năvală pentru a fi aproape de ideea pe care o consideră salvatoare. Ajunşi pe respectivele pagini, „fluturii” îşi ard „aripile” şi să retrag dezamăgiţi; dăunătorii şi-au făcut treaba, apărătorii copăcelului rămân undeva departe. Ce urmează? „Bălăriile” politice nu mai au de făcut decât oficiul de a aplica lovitura de graţie noii Mişcări. Ele ştiu că pot câştiga astfel în orice moment, pentru că, s-o recunoaştem, idealiştii de dreapta de la noi sunt mai mult teoreticieni şi mai puţin practicieni; cât despre solidaritate... ce să mai vorbim?!

Sigur, asta este o viziune pesimistă, dar, în acelaşi timp, gândurile aşternute mai sus sunt şi o avertizare, dacă vor exista urechi s-o audă şi ochi s-o citească. Mişcarea Populară, în afara oricăror declaraţii, interviuri sau atacuri politicianiste, trebuie să înceapă de jos, de la rădăcină. Orice construcţie ar atrage politicieni sau carierişti tineri nu poate sfârşi decât prin a fi compromisă în faţa celor care azi constituie bazinul electoral neadjudecat de nici un partid: cei scârbiţi de vorbele lipsite de conţinut ale politicienilor actuali, indiferent din ce partid fac parte. Aşa cum copacul creşte dintr-o plăntuţă şi abia apoi îşi formează coroana, tot aşa şi Mişcarea Populară trebuie să evolueze natural, de jos în sus. Ce treabă au politicienii cu tânăra şi încă nestructurata Mişcare? Ei nu au partide prin care să se facă auziţi de electorat? Mişcarea trebuie să lupte împotriva „păduchilor”, să se formeze, să prindă puteri şi apoi... mai vedem. În aceeaşi ordine de idei, i-aş aminti lui Mihai Neamţu că Mişcarea nu poate fi o „gazdă” pentru persoanele cu o verticalitate discutabilă. Nu, eu ca aderent la Mişcarea Populară, nu vreau să-l am pe Mihai Neamţu alături. Ce am putea construi împreună, în condiţiile în care după fraudele electorale binecunoscute, el găseşte cu cale să-i... felicite pe învingători?!! Despre vreo fraudă – nici un cuvânt. Aşadar, şi-a făcut partid, nelegalizat nici până acum, dar l-a făcut. Acum are „tribună”... Să-i urăm succes şi drum bun; dacă pe viitor va adera sau nu la Mişcare, asta nu e nici decizia lui şi cu atât mai puţin a mea. Cei care vor ridica Mişcarea de la stadiul de proiect la acela de construcţie de importanţă naţională vor decide. Dar până acolo mai e drum lung.

Posted in: alegatori,comunisti,educatie,incredere,manipulare,nationalism,patrimoniu,tradare