Enciclopediae

luni, 30 septembrie 2013

Secrete arzătoare (XXI)

 Viorin, cel luat din curtea şcolii, n-a mai avut timp să realizeze că a schimbat mediul şi că administraţia Blocului Roşu are alte valori şi principii decât strada, cea cu care era el învăţat. I-a fost suficient să vadă că administratorul Andrei fură, că preşedintele asociaţiei, Nelu Cucuvelu’ învârteşte pe ascuns diverse afaceri cu scopul de a subordona asociaţia uneia mai potente financiar din străinătate, adică unei asociaţii de locatari de la Moscova, că Viorin a şi crezut că se afla tot pe bulevardul Micul Titulescu şi, ca atare, şi-a păstrat comportamentul şi limbajul de maidanez. Se mândrea, sărmanul, că strada şi ţiganii din cartier îl învăţaseră cum "să vorbeşte", aşadar era dispus la orice mojicie şi la orice grosolănie abjectă, doar pentru a arăta oricui că el e… "spiritual".

La asociaţie nimeni nu-l vedea, nimeni nu ştia nimic precis despre el sau despre ce nu face el pe banii asociaţiei. Nelu era ocupat până peste cap cu proiectul său cu ruşii cărora le era fidel încă din tinereţe şi oricum ditamai preşedintele de asociaţie nu dădea 2 (doi) bani pe "iedul" într-ale fărădelegilor, aşa cum îl credea el pe Viorin. Singurul care-l aprecia, dar şi aia doar pentru latura sa feminină, era Andrei ; ştia administratorul că la vârsta lui (se apropia de pensie) era greu să mai găsească un băiat supus ca o fată şi gata de orice, atât în dormitor, cât şi în rest. Că Viorin era bădăran (dar niciodată cu el), necioplit şi vulgar, asta nu-l deranja deloc, ba chiar îl excita deseori să vadă cum "pupila" sa varsă găleţi de minciuni şi invective la adresa oricui se opune partidului şi lui Andrei însuşi. Doar de-aia îl adusese la partid şi-i dăduse acea funcţie oficială, pentru ca neoficial el să îndeplinească toate sarcinile murdare pe care alţii le-ar fi refuzat ; un fel de căcănar-șef neoficial al partidului.

Dar viaţa nu e mereu liniară, aşa că într-una din zile şi Andrei pierdu administraţia, dar şi Nelu preşedinţia asociaţiei de locatari şi asta pe negândite ; cine se putea aştepta ca tocmai ei, cei care făcuseră noua asociaţie să piardă conducerea, tocmai când îşi plantaseră oamenii peste tot, în posturile cheie, până în, aparent, cele mai puţin importante locuri ?! Şi totuşi au fost nevoiţi să predea contabilitatea şi conducerea destinelor Blocului Roşu… Cei care le-au urmat erau nişte "novici", nededaţi cu matrapazlâcurile de mare clasă. În plus, nou-veniţii s-au apucat să facă şi ordine ; aşa au descoperit că în contabilitate nu mai sunt bani, ci doar datorii şi că falimentul financiar le dădea târcoale. Andrei pierdu şi conducerea partidului comunist, în locul său venind o vreme un saltimbanc redus mintal pe care toţi îl alintau Nătângul, atât din cauza minţii sale excesiv de domoale, cât şi pentru siguranţa pe care o afişa mereu şi nemotivat.

În timpul ăsta Viorin tăcea şi-şi ţesea "plasa" de relaţii subterane şi de prieteşuguri preverse. Îi găsise pe nişte colegi de partid, la fel de tineri ca şi el şi la fel de perverşi, cu care s-a lansat în altfel de acţiuni porn-obsesive. Aceştia aveau altă manie sexuală, cea a pedofiliei, dar Viorin nu era deloc deranjat de preocupările obsesionale ale prietenilor săi, el fiind dispus la orice fel de comportament sexual deviant. Datorită lor, minore ce serviseră fanteziilor sexuale ale dezaxaţilor, acum erau "în cărţi" şi fuseseră plasate pe lângă cei din conducerea asociaţiei. Tinerii derbedei le plăteau fostelor lor sclave sexuale şi cazarea, dar şi salarii, studii şi alte stipendii, ele având ca singură misiune să-i spioneze pe toţi cei care conduceau Blocul Roşu şi să îndeplinească ordinele celor care le aduseseră în Capitală. Fireşte, fostele minore erau acum "cineva" şi trasau liniile directoare ale politicii administrative aflate la conducere ; sau măcar încercau. Viorin şi gaşca lui de obsedaţi erau doar nişte dandy roşii care atrăgeau din când în când atenţia, doar atât cât să nu uite lumea de ei.

Lui Andrei i se apropia momentul când legea trebuia să ia o decizie în ceea ce-l priveşte ; furase enorm şi ar fi fost bătător la ochi să nu primească măcar o pedeapsă simbolică, aşa cum se stabilise cu ocazia petractărilor pe această temă. Dar Andrei îşi dorise o pedeapsă cu suspendare, pe când Coana Justiţie îl dorea la puşcărie… Discuţiile, foarte vagi şi lipsite de concreteţe, nu stabiliseră nimic precis, ci doar nişte linii generale. Andrei avea nevoie ca de aer de un sprijin politic, iar Nătângul nu părea dispus să i-l acorde. Acesta a fost şi motivul pentru care conducerea partidului comunist trebuia oferită altcuiva, unei persoane încă necompromisă public şi dispusă să calce şi legea în picioare, dacă trebuie, pentru ca Andrei să fie la adăpost de orice răspundere penală efectivă. Căutând pe cineva care să corespundă caracteristicilor cerute, conclavul partidului a dat cu ochii de… Viorin ! Se recăsătorise recent cu urâţica fată a unui "predicator" comunist, iar asta doar pentru a căpăta o poziţie solidă în fata potenţialilor săi competitori ; fireşte, şi pentru ca fata ce ameninţa să devină domnişoară bătrână să aibă o familie, fie ea doar formală, dar una care să-i confere un pic de prezenţă şi prestigiu. Cei doi semănau ca două picături de apă : nici unul nu putea să iasă în evidenţă prin ceva firesc, prin vreo acţiune sau printr-o conduită normală, căsătoria rezolvând o mare parte a problemei lor ; de-acum erau doi şi puteau trece drept unul şi acelaşi organism socialmente perceptibil.


În acest fel, dar şi datorită sforilor trase de Andrei, Viorin ajunse preşedintele partidului comunist ; "dragul de el !", gândea fostul administrator, "ce sexy e cu steaua roşie în frunte !". Odată cu Viorin, la şefia partidului au venit şi prietenii săi porn-obsedaţi, relaţia lor promiscuă primind astfel şi valenţe politice. Nimănui nu i s-a părut dubios şi toţi comuniştii au aplaudat această schimbare de faţadă. În spatele tinerei măşti de partid, bătrânii bolşevici conspirau în continuare, relaţiile lor cu asociaţia de locatari de la Moscova începând să fie din ce în ce mai transparentă.

                         - va urma -




Această producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.
                                

Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu