Anul trecut am avut ocazia să demonstrăm că am
înţeles lecţia trecutului. Am ratat-o... Când trebuia să ieşim în stradă şi să
ne sprijinim statul de drept, noi am ales să stăm în faţa televizorului.
Apoi am ales prost de două ori, în alegerile locale şi apoi în cele
parlamentare (nu luăm în discuţie fraudele uriaşe pentru că n-are rost). Lăsând
deoparte indiferenţa, noi, românii avem un soi de „boierie” care ne împiedică să
acţionăm. Puciştii au scos oameni plătiţi în stradă, noi n-am putut ieşi; nici
pentru a le arăta că suntem mai mulţi - în ianuarie, nici ca să
sancţionăm fărădelegile comise de ei şi care au revoltat toată Europa; şi pe
noi ne-au revoltat, dar am rămas revoltaţi şi atât.
Nicolae Steinhardt spunea aşa: „Principiul armelor
egale cere ca în orice luptă potrivnicii să folosească acelaşi fel de
unelte. Altfel e măsluire, e şarlatanie. Principiul armelor egale impune omului
cinstit să nu se dea în lături de la folosirea unor procedee neplăcute, atunci
când adversarul nu e corect. A nu folosi arme asemănătoare cu ale potrivnicului
sub cuvânt de nobleţe etc. nu este dovadă de superioritate, ci de prostie şi
trădare a principiilor pe care le aperi şi a nevinovaţilor pe care-i laşi pradă
tâlharilor. Se vor folosi acele procedee pe care le-a ales partea cealaltă.
Raţiunea este accesibilă numai oamenilor raţionali (Andre Maurois). Faţă de
omul raţional se va recurge la raţiune. Faţă de zarafi Domnul n-a şovăit să
pună mâna pe bici”.
Pornind de la concluziile sale, soluţiile nu sunt
multe... Am lăsat o mână de derbedei, hoţi şi trădători să decidă în numele
unui popor întreg deoarece acţionau sub acoperirea Constituţiei pe care au
violat-o neîncetat şi a legii pe care mereu au încălcat-o. S-au angajat să
respecte independenţa Justiţiei, iar ei tocmai asta n-au făcut. De fiecare dată
am fost indiferenţi sau ne-am limitat la acţiuni simbolice, petiţii etc. Acum
însă, “pendula’’ naţională a
bătut al 12-lea ceas: aderarea la Schengen, cea pe care infractorii practic o
resping, este doar preambulul scoaterii ţării din UE. E şi normal să o respingă,
atât timp cât ea e strâns legată de combaterea corupţiei, iar ei, cu toţii sunt
corupţi până în măduva oaselor. La fel de normal este să-şi dorească ieşirea
României din Europa, din moment ce ei sunt atât de legaţi de Rusia.
Dacă planul le va reuşi (dar asta depinde doar de
noi), lovitura va fi dublă: întâi că România nu va mai fi supusă
controlului european şi ei vor putea să o exploateze cum vor, iar apoi –
aderarea Moldovei la UE va fi definitiv împiedicată. S-ar reface astfel, fie şi
parţial, fostul spaţiu sovietic din care „Stalin şi poporul rus/ fericire ne-a adus”; câtă „fericire” nu mai e nevoie
să spun. Spunând toate astea anul trecut, părea că sunt fantezii sau temeri
nejustificate, dar iată, azi, nu doar presa de la noi vorbeşte despre asta, ci
şi presa internaţională. Tragic sau nu, asta vom vedea, ceea ce anul trecut
părea imaginar, acum, iată, e aproape o certitudine. Dacă vom aştepta ca intenţiile lor să se concretizeze, apoi va fi inutilă orice acţiune,
imposibilă orice schimbare.
Trădătorii se aşteaptă ca timp de 4 ani nimeni să nu-i
clintească de la putere pentru că, nu-aşa?,
au luat-o prin alegeri „libere”; despre fraudele uriaşe de la alegerile locale
şi de la cele parlamentare nu se spune o vorbă, nimeni nu-şi pune problema cum
se poate ca la
referendum să înregistreze 43%, iar la alegerile parlamentare, după luni de
guvernare catastrofală, să obţină 65-70% din opţiuni. Să urmăm sfaturile lui N.
Steinhardt şi să le oferim „principiul armelor egale”: credem în democraţie,
respectăm statul de drept, dar este imperios necesar să ieşim în stradă, să
cerem abandonarea puterii şi organizarea de alegeri parlamentare anticipate, cu
respectarea rezultatelor referendumului din 2009. E şansa noastră de a rămâne
un popor european şi de a construi un viitor modern pentru noi şi pentru copiii
noştri.
Dacă vom ignora o dată în plus pericolul ce se poate
vedea acum şi cu ochiul liber, ne vom merita soarta. O experienţă deja a fost
făcută când unii au decis să dea puterea unor golani odioşi; iată că acum ne
apropiem cu paşi repezi de un sfârşit pe care nimeni nu l-a dorit, pe care unii
doar l-au imaginat, dar nu la dimensiunea care se profilează. Vreau alegeri
generale anticipate!
1 comentarii:
si eu !
Trimiteți un comentariu