Democraţia este acea formă de organizare în
care majoritatea decide asupra minorităţii. Majoritatea este definită ca fiind
minim 50%+1 şi tot ce coboară sub acest procent reprezintă o minoritate. A
vorbi despre o majoritate de 30% este ca şi când ai construi democraţia cu arma
în mână. Nici nu contează că procentul se aplică prezenţei la un referendum,
pentru că regula majorităţii decidente
nu se schimbă după cum vor nişte derbedei fascişti.
În 1990 o mână de "golani" au
dat naştere unui fenomen, al Pieţei Universităţii. Erau puţini, dar îşi doreau
cu orice preţ democraţia la care visau. Şi au ieşit în stradă doar pentru a
cere aplicarea punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara, cel care ar fi făcut
ordine în tânăra şi fragila noastră democraţie. N-a
fost să fie, dar fenomenul a rămas celebru în toată lumea. Nu succesul a fost căutat
atunci. Nu ne-am pus problema dacă 60-70 de „nebuni” care au rămas să ocupe Piaţa
în prima noapte vor răsturna un regim ce se instalase prin lovitură de stat şi
deja era ramificat. Am ieşit pentru că nu eram de acord ca democraţia să se transforme în ceea ce ea a
devenit azi: democratură!
Timpul nu a trecut în favoarea construirii
democraţiei, iar abuzurile nu s-au lăsat aşteptate multă vreme. „Aleşii” şi-au
votat legile care le-au asigurat prezenţa în Parlament, iată, de 23 de ani, elaborând legi electorale ce nu ţineau seama
de voinţa celor care i-au trimis din prostie în forul legislativ. În timpul ăsta,
el, poporul decident... stătea! Derbedeii roşii îi mai dădeau din când în când câte o colivă, mici şi
bere, atât cât să înţeleagă şi poporul cine e stăpânul; dacă stai, poporule, în
banca ta, iată, de Sf. Parascheva primeşti două sarmale, înainte de alegeri –
trei mici şi în zile cu adevărat importante – o bere răsuflată. Atât meriţi,
popor român! Pomenile nu fac parte din mecanismele democraţiei, ci din „democraţia”
înmormântărilor, unde toţi mesenii primesc acelaşi lucru: colivă sau colaci, o
jumătate de pahar de vin şi, neapărat, o lumânare, de obicei ruptă.
Azi, derbedeii fascişti au decis că e
suficientă o prezenţă la referendum de 30%, chiar dacă asta e o sfidare a celor
mai elementare baze democratice. La fel de bine se puteau gândi că majoritatea
e reprezentată de 20, 10 sau chiar 5%... Devenea democratic doar pentru că ei
au decis aşa, cu sfidarea oricăror norme democratice? Nu, fireşte! Dar românii
care vor democraţie, românii care vorbesc despre ea şi românii care visează ca România să fie o ţară la nivelul Franţei, ei
ce aşteaptă de nu ies în stradă pentru a sancţiona astfel de decizii
anti-democratice? Vrem să trăim ca în Franţa, dar democraţie să avem ca la
Moscova? Ei bine, nu! Cu „democraţie” moscovită şi viaţa va fi la fel: tristă şi
frustrantă, iar Vestul va fi accesibil, vorba bancului, doar prin agenţiile de
turism.
2 comentarii:
Foate bun articolul !!!!
Multumesc!
Trimiteți un comentariu