A fost odată un spion britanic... Era în plină desfăşurare al doilea Război Mondial, când Kim Philby s-a remarcat cu adevărat, deşi avusese şi înainte o activitate anti-comunistă recunoscută. Printre altele a fost decorat de Franco pentru că tânărul Kim a fost rănit de un obuz al comuniştilor spanioli în timpul războiului civil. Repede a fost primit şi a avansat în MI5, cu toate că era suspectat de simpatii comuniste. În 1944 a propus înfiinţarea unui departament care să se ocupe de lupta împotriva spionajului sovietic. După război îl găsim în SUA, chiar în CIA. Şi aici se face remarcat repede şi, nu peste mult timp ajunge să conducă departamentul anti-sovietic al CIA. Pentru că aparenţele înşeală, dar nu pentru mult timp, Kim Philby începuse să fie suspectat de anumite legături cu URSS. Poziţia pe care o ocupa i-a permis să stingă rumorile, ceea ce nu a însemnat că ele au şi încetat. În 1962 dispare din SUA şi-l regăsim curând la... Moscova unde fusese primit cu toate onorurile. De-acum era Kim Philby, mareşal al Uniunii Sovietice, iar cercetările au arătat că el fusese racolat de serviciile sovietice de spionaj încă din 1930.
Părăsind istoria, dar nu fără a învăţa ceva din ea,
să revenim la prezentul românesc, deloc străin intereselor ruseşti. Am pomenit
despre Kim Philby nu pentru că aş vrea să fac o paralelă între viaţa sa aventuroasă şi vreo situaţie ipotetică sau reală din România, ci doar
pentru a arăta că aparenţele înşeală şi că aceia care pozează în îngeri sunt,
de cele mai multe ori – draci sadea.
Explozia informaţională are avantajele ei, dar şi
imense dezavantaje. Ne-am obişnuit să conversăm pe site-uri de socializare,
fără să fim siguri că preopinentul are o identitate reală şi evidentă. La fel
de bine poate să fie bărbat sau femeie, cu orientări politice de dreapta sau de
stânga şi cu o situaţie financiară bună sau proastă; el, „prietenul” virtual
poate să fie prost sau deştept, angelic sau malefic etc. şi toate astea după
dorinţă sau necesităţi. Aşa au apărut susţinători ai diverselor cauze aflate în
stadiu de proiect sau abia puse în practică. Ei sunt, invariabil, activi,
„radicali”, „fundamentalişti” şi-şi declamă partizanatul, fără să ţină cont că
interpretarea rolului poate avea accente false.
Orice obiecţie aş formula la adresa unei „ciori
vopsite”, ea va aduce în apărarea sa „argumentul” că are o activitate notabilă şi cu
vechime în slujba cauzei pe care o susţine, aşa că mi se pare inutil să
polemizez acum pe marginea unui subiect colateral interesului public. Fireşte,
aş putea să remarc un detaliu: în ceea ce priveşte dreapta încă insuficient
structurată, ea are „adepţi” cu o activitate discontinuă şi nu mereu vizibilă. În
perioadele de „acalmie” ei se „retrag” şi vocea lor nu se mai aude deloc,
pentru ca deîndată ce un proiect se lansează – să se dezlănţuie „fanatic”.
Tehnica a prins şi foarte mulţi au căzut pradă aparenţelor. În spatele acestor
aparenţe există o viaţă sau mai multe, dar toate sunt într-un fel întreţinute.
Privind şi dincolo de aparenţe, putem descoperi cu surprindere că vieţile alea
sunt strâns legate nu de un serviciu bine remunerat şi nici de vreo afacere,
însă izvorul financiar din care se alimentează acele vieţi rămâne necunoscut;
cel puţin pentru unii.
Vorbeam cândva despre un sistem pe care bolşevicii
care au luat puterea în decembrie 1989 l-au construit, minând societatea până
la temelia ei. Acest sistem controlează tot ceea ce se poate petrece în
societate sau pe scena politică şi se bazează nu pe fideli ai unei idei, ci
pe javre; ele sunt cele care pot juca un rol dublu, triplu sau ce rol este
nevoie, doar banii să vină şi ei să parvină. Tot ele sunt cele care se prezintă
ca fiind nişte „stâlpi ai societăţii”, nişte vehemenţi luptători pentru statul
de drept, justiţie etc., etc. Dar, în societatea în care oameni bine pregătiţi
în domeniile lor profesionale ajung să trăiască din ajutorul de şomaj, o fiinţă
fără studii iniţial şi cu o capacitate extrem de redusă de a performa va atrage
automat atenţia; de ce ea a fost preferată celui capabil? Doar pentru că a dat
din… coate? Fireşte că nu. Altele sunt motivele, iar ele sunt cele care
otrăvesc tot în jur, ajungând să compromită ideea sau s-o ducă în derizoriu. De
fapt, asta e şi misiunea lor.
Ca nişte căpuşe, „păduchii de dreapta” se înfig în
structura societăţii şi-i sug vlaga. Îi putem vedea, îi putem devoala, totul e să trecem
dincolo de aparenţe, unde lucrurile nu mai sunt atât de frumos însăilate. Lor
nu le pasă de idei, nici de oameni şi sunt dispuşi să se caţere sus, sus de
tot, cât mai sus cu putinţă. Doar aşa îşi vor merita cei 30 de arginţi cu care
îşi duc detestabila lor viaţă.
2 comentarii:
voi cei de dreapta ce sunteti Niste nazisti care urati poporul de rand Ce ati facut in 1907 ati omorat oameni care cereau dreptate si ca sa fiti nazisti pana la capat la 2 luni ati descins in alte localitati rurale si ati omorat inca o serie de suflete nevinovate asta sunteti nazisti cu sclipiri de nebuni in ochi HAI SICTIR
Inainte de orice, ar trebui sa stii (dar e clar ca nu ai habar) ca nazistii erau extremisti de stanga. Apoi, ca tot ai pomenit de 1907, habar n-ai ce a fost atunci si unde, atat ca ai invatat candva o lectie de istorie contrafacuta, nimic mai mult. Oricum, ramane de neinteles comentariul tau, care n-are vreo legatura cu articolul, articol pe care nici macar nu l-ai inteles in substanta sa.
Trimiteți un comentariu