Enciclopediae

sâmbătă, 6 iulie 2013

Fără rost...


  În ultimii doi ani am publicat peste 600 de articole, imensa majoritate politice şi de cultură politică de dreapta, în încercarea de a-i trezi pe români şi a le arăta diferenţa dintre minciuna comunistă şi realitatea faptelor sau/şi trecutul nostru glorios de dreapta.

Nu am întâlnit un popor mai apt, mai potrivit ideilor de dreapta decât poporul român ; în mod nativ, ideile de dreapta i se potrivesc natural, având în vedere caracteristicile de bază ale lui. Iorga spunea că românul e un individualist ce se poate asocia pentru un bine colectiv, aşadar dreapta i se asortează indiscutabil. Şi totuşi, azi românii sunt colectivişti şi cu pronunţate simpatii comuniste, dacă nu mai rău.

Campania de imbecilizare a românilor, începută într-un stil înainte de ’89 şi continuată agresiv după, a dus nu la ridicarea spirituală a unui popor (că doar nu asta era ideea), ci la transformarea lui în ceea ce vedem azi : o populaţie cu 40% analfabeţi şi doar 14% cu studii superioare, din care se scad procente importante, cei cu diplome cumpărate, plagiatorii şi ceilalţi analfabeţi cu studii superioare. Făcând scăderea, nu obţinem deloc un procent încurajator pentru viitorul nostru ca naţiune, dacă mai suntem naţiune… Vedem zilnic la tv miniştri agramaţi, deseori cu un discurs idiot-agresiv, miniștri-derbedei de cea mai joasă speţă, plagiatori şi cu o educaţie ce nu trece de genunchiul broaştei. Ei sunt « oamenii zilei », cei ascultaţi, cei despre care iubitorul de vodcă de pufoaică spune printre râgâituri : « al dracu’ ce e el, Ponta, i-a tras-o frumos lui Băsescu, pe înţelesul meu, golăneşte ». Şi ce fac în acest timp cei cu educaţie medie, cei care se gândesc la viitorul lor şi al copiilor lor ? Nimic…

Am fost de-a dreptul ridicol publicând articole politice scrise de geniile culturii române… Pe cine să trezească ele ? Pe cine să înveţe ? Drojdierul asistat social care încasează ajutoarele pentru a-şi plăti datoria la cârciuma din sat nu ştie să citească şi, chiar de-ar şti, nu Eminescu îl interesează, nici Coşbuc şi nici să iasă din mediul în care să bălăceşte 8 zile pe săptămână (dacă s-ar putea).

Statul de drept a fost şi este atacat cu furie. Derbedeii de la putere, cei care pot condamna orice ideologie, ei neavând nici una, fac în fiecare zi un spectacol grotesc la nivel naţional şi, mai de curând, internaţional. Mândria românului a dispărut, el nu mai are jenă, nu se mai ruşinează când nişte infractori de drept comun le devin miniştri, nici când liderii politici cer sancţionarea ţării lor, pentru ca ei să se caţere la putere. Românul a devenit o « trestie negânditoare », o vietate incapabilă să discearnă binele de rău, fără o scară de valori şi fără orizont.

Din punct de vedere politic, « dreapta » este slabă spre inexistentă. Un partid vrea o construcţie de dreapta, dar cochetează cu elementele de stânga « plecate » din alte partide clar orientate către extremă fascistă ; un altul mai există doar prin câteva personalităţi parlamentare ; o « mişcare » nou apărută se zbate în cercurile coeficientului de inteligenţă, dar fără să coboare în popor, cu toată clamata, dar nerealizata dreaptă construită « de jos în sus »… Vorbe multe, fapte – deloc !

În plan social, al activităţii civice lucrurile stau la fel : democraţia e în pericol ? Nimeni nu iese în stradă să şi-o ia înapoi. Statul de drept e grav ameninţat ? În stradă ies 20 de oameni, spre deliciul miştocarilor gubernamentali. Banda de la putere dă legi pentru a putea fura ? În stradă ies 50 de oameni, pentru ca râsul derbedeilor politici să atingă apogeul. Nu mai vrem sau nu mai putem să ne mobilizăm, nu mai ştim ce e bine şi ce nu, iar scârba faţă de tot ne invadează şi ne ţine în faţa televizoarelor, unde jigodiile inventează o sumedenie de scenarii destinate imbecilizării populaţiei, fostă popor şi pe care românii le asimilează cu repeziciune.


În aceste condiţii, orice activitate cu nuanţă politică o găsesc inutilă. Ca urmare, încetez orice acţiune ce poate determina afişarea unei opinii politice. La ce bun să continuu ? Rezultatele sunt catastrofale, ocazii să rămânem perplecşi de grobianismul gubernamental avem şi de câteva ori pe zi, dar nu întrevăd nici o soluţie bună pentru a-i mobiliza pe români. Ei vor reacţiona curând, dar nu pentru că ar fi conştienţi, ci doar ca urmare a catastrofei economice în desfăşurare ; când burta care le ţine loc de creier le va spune că trebuie să rupă capetele derbedeilor de la gubern şi din Parlament, românii vor ieşi în stradă în număr mare, doar că atunci sistemul represiv va fi bine pus la punct, cu justiţia în mâna lor, iar finalul va fi un fel de « primăvară de la Praga ». Oricum, nu vreau să am de-a face cu aşteptările înşelate ale asistaţilor sociali, iar ceilalţi nu de mine au nevoie, ci de… Dumnezeu, că doar El îi mai poate ajuta. Eu mă opresc aici ; de tot.

5 comentarii:

De ce ? Eu te citesc ! Nu comentez pentru ca nu vad ce as mai putea completa !

Multumesc Radu! Cu toate astea, scopul e trezirea constiintelor, iar asta se dovedeste de la o zi la alta imposibil. Daca tot trebuie sa suportam niste golani fiorosi la putere, zic s-o facem individual. Spre deosebire de altii, eu scriam pt ca era datoria mea s-o fac, fara sa urmaresc bani, pozitie sociala sau politica. Nu mai are rost; majoritatea zdrobitoare are nevoie de pomeni si asistenta, nu de mine.

Te inseli! Suntem tot mai putini, dar inca suntem! Pe cont propriu, fara oameni ca tine, o sa ajungem ca in 1984, in fraza-cheie de la final: il iubea pe marele frate!... nu abandona!

Mihai, eu sunt un mostenitor al dreptei vechi, cea care a facut rezistenta in munti. De 23 de ani mi-am facut datoria fara a ma implica in vreun partid; n-au ei nevoie de mine, stiu. Cu toate astea, nu am incetat sa arat putreziciunea care zace in orice regim comunist. Acum putreziciunea nu mai e ascunsa, nu mai sta acoperita, ci a devenit politica de stat. Sunt constient ca ne apropiem cu pasi repezi de falimentul nostru ca natie, dupa ce popor am incetat sa mai fim. Eu nu pot schimba lumea si nici lupta n-o mai pot duce; am facut-o singur, am dat piept cu sistemul iliescian, m-am incapatanat sa rezist, dar m-au invins si am parasit tara. Si aici am facut tot ce am crezut ca este datoria mea sa fac, daca altfel nu puteam - in scris. Iata, nimeni nu reactioneaza la nimic! In 1990 ieseam in strada cu miile pt orice accent care trada ce se planuieste; azi planurile alea sunt declaratii publice ale prim-plagiatorului si ale altora din banda lui, dar nimeni nu reactioneaza, nimeni nu vede ca statul de drept aproape ca nu mai exista si ca abuzurile ce vor urma vor fi oribile. Atunci cand o sa vad ca romanii au devenit constienti de misiunea lor, voi reveni. Pana atunci - nu.

Te înțeleg Dragoș ... știu bine câte zile și nopți ai pierdut pentru a trezi ceva în cei care dorm ... și mai ales cât suflet ai pus în cea ce ai făcut pana acum dar totuși nu te lasă !

Trimiteți un comentariu