După cunoscutele „şlagăre” care au umplut de încântare mulţimea de
gură-cască şi închisorile comuniste de opozanţi anticomunişti, « Kalinka »
şi « Katyusha » şi după ce Constantin Tănase le-a făcut celebre cu
preţul vieţii, iată că în ultima vreme asemenea « compoziţii » apar
din ce în ce mai apăsat. Acum câteva luni, presa românească nu mai prididea să
prezinte noile şi « modernele » orientări ale guvernanţilor
comunistoido-fasciști pro-moscoviţi, indivizi ce nu se mai jenau să-şi afişeze
legăturile rusofile. Intervenţia indirectă a Preşedintelui, pe de o parte şi
chemările la ordine democratică ale UE şi SUA, i-au făcut pe lacheii Moscovei
să-şi mai tempereze elanul « revoluţionar ». Păreau că au abandonat
« cartea rusă », dar nu era decât o aparenţă…
În ciuda optimismului afişat de Preşedintele Băsescu, economia merge
prost, chiar din ce în ce mai prost. Acordul cu FMI s-a încheiat la 1 aprilie,
iar gubernul prim-plagiatorului nu va
vedea un altul ; FMI are o experienţă cu psd, încă din timpul guvernărilor
iliesciene din anii ’90, când comuniştii au încasat banii, după care au
denunţat acordul, lăsând FMI cu buză umflată. Iată că dacă memoria psd se
dovedeşte a fi lacunară, cea a organismelor financiare internaţionale – nu.
Declinul economic este certitudinea noastră cea de toate zilele şi acestea sunt
condiţiile în care îşi face apariţia pe ecranele televizoarelor un bizar om de
afaceri care-şi lansează noua şi neaşteptata sa « compoziţie » :
« Go East ! ».
Mai bun ca hocheist decât ca fotbalist şi mai cunoscut ca om de afaceri
decât ca tenisman, Ion Ţiriac îi îndeamnă pe oamenii de afaceri români să
investească în « paradisul » afacerilor – Rusia şi CSI !
Reorientarea sa, de la Germania unde l-a trimis Ion Gh. Maurer (nu ne spune şi
ce misiune avea, dar putem bănui) către Rusia, pare să ascundă o apartenenţă
deloc surprinzătoare. Maurer a fost unul dintre cei mai importanţi şi longevivi
lideri comunişti, începând cu 1945 şi până la « marginalizarea » sa
de către Ceauşescu, în 1974. După momentul în care fostul dictator comunist a
aflat că i se pregăteşte debarcarea, ca urmare a colaborării dintre sovietici
şi vest-europeni (1983) s-a declanşat prigoana împotriva tuturor celor care
prezentau un potenţial conspirativ. Au fost incluşi în această categorie, de-a
valma, indivizi cu antecedente de colaborare cu KGB, cei cu rude şi/sau
prieteni în străinătate, dar şi aceia care îşi făcuseră studiile la Moscova.
Cum legăturile lui Maurer cu Moscova erau de notorietate până şi pentru
cetăţeanul simplu şi dezinteresat de politică şi cum conspiraţia avansa,
bătrânul lider comunist a fost arestat la domiciliu (1987). Fără să intrăm în
detaliile conspiraţioniste care au dus la lovitura de stat şi la confiscarea
Revoluţiei, să vedem ce-l determină pe actualul om de afaceri Ţiriac să fie
atât de atras de Est.
În anii ‘70, Ion Ţiriac pleacă în Germania Federală ; nu, n-a
« fugit », ci pur şi simplu a plecat şi nu cu mâna goală. Conform
propriei declaraţii, el a plecat cu 20.000 $, sumă frumuşică în epocă, dacă a
fost vorba doar despre acești bani și nu mai mulţi. Putem înţelege că banii
erau câştigaţi din tenis, dar nu există în analele ATP vreo referire conform
căreia el ar fi câştigat vreun ban din tenis. Cum din fotbal şi hochei nu se
pune problema să fi câştigat suma, singura sursă rămâne… Maurer. Mă întreb ce
interese au stat la baza includerii sale în « Internaţional
Tennis Hall of Fame » alături de cei mai mari jucători ai lumii, în
condiţiile în care cel mai bun loc ocupat de Ţiriac în clasamentul ATP al
jucătorilor de simplu a fost… 52 ?! De ce un hocheist care participă la
Olimpiade de Iarnă cu echipa naţională, brusc abandonează sportul care l-a
consacrat şi îşi descoperă talentul pentru tenis ? Fireşte, aş putea să mă
întreb şi de ce după ce şi-a descoperit talentul, acesta s-a manifestat în
imensa majoritate la dublu, unde a beneficiat de talentul uriaş al lui Ilie
Năstase, dar n-o s-o fac…
Ajuns în Germania, Ţiriac nu are o activitate notabilă nici în tenis şi nici în afaceri
până în 1983 (ca o coincidenţă sau nu) când devine managerul lui Boris Becker.
Acesta e momentul în care afacerile lui Ţiriac încep să se dezvolte şi s-au tot
dezvoltat în aşa fel încât în 1990 el era deja un om bogat. Fără dubiu, Ion Ţiriac
este un om talentat în toate, un Leonardo da Vinci al sporturilor şi afacerilor
curate şi tocmai din această perspectivă ne îndeamnă azi să ne orientăm spre
Moscova, sediul mondial al « talentului » care l-a şi inspirat în
« tot şi-n toate ». « Tycoon » real sau de mucava, Ţiriac
ar face mai bine să se abţină a mai cânta « Go East! ». Plăcerea
colaborării cu ruşii a fost astfel sintetizată de regretatul Petre Tutea: « sunt încântat de dulceaţa şi de
deliciul produse în mine de cancer ». Ca răspuns, îi dedic lui Ion Ţiriac
o piesă al cărei mesaj nu mă îndoiesc că-l va înţelege : « Go
West ! »; dacă nu-i place, atunci îi voi reaminti niște versuri care
lui Constantin Tănase i-au adus o „faringită” mortală: « Rău era cu „der, die, das”/ Da-i mai rău cu „davai ceas”/ De la Nistru
pân’ la Don/ Davai ceas, davai palton/ Davai ceas, davai moșie/ Harașo tovărășie!
»; alegerea îi aparţine...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu