Enciclopediae

sâmbătă, 27 aprilie 2013

« Go East ! » by Ion Ţiriac



 După cunoscutele „şlagăre” care au umplut de încântare mulţimea de gură-cască şi închisorile comuniste de opozanţi anticomunişti, « Kalinka » şi « Katyusha » şi după ce Constantin Tănase le-a făcut celebre cu preţul vieţii, iată că în ultima vreme asemenea « compoziţii » apar din ce în ce mai apăsat. Acum câteva luni, presa românească nu mai prididea să prezinte noile şi « modernele » orientări ale guvernanţilor comunistoido-fasciști pro-moscoviţi, indivizi ce nu se mai jenau să-şi afişeze legăturile rusofile. Intervenţia indirectă a Preşedintelui, pe de o parte şi chemările la ordine democratică ale UE şi SUA, i-au făcut pe lacheii Moscovei să-şi mai tempereze elanul « revoluţionar ». Păreau că au abandonat « cartea rusă », dar nu era decât o aparenţă…


În ciuda optimismului afişat de Preşedintele Băsescu, economia merge prost, chiar din ce în ce mai prost. Acordul cu FMI s-a încheiat la 1 aprilie, iar gubernul prim-plagiatorului nu va vedea un altul ; FMI are o experienţă cu psd, încă din timpul guvernărilor iliesciene din anii ’90, când comuniştii au încasat banii, după care au denunţat acordul, lăsând FMI cu buză umflată. Iată că dacă memoria psd se dovedeşte a fi lacunară, cea a organismelor financiare internaţionale – nu. Declinul economic este certitudinea noastră cea de toate zilele şi acestea sunt condiţiile în care îşi face apariţia pe ecranele televizoarelor un bizar om de afaceri care-şi lansează noua şi neaşteptata sa « compoziţie » : « Go East ! ».


Mai bun ca hocheist decât ca fotbalist şi mai cunoscut ca om de afaceri decât ca tenisman, Ion Ţiriac îi îndeamnă pe oamenii de afaceri români să investească în « paradisul » afacerilor – Rusia şi CSI ! Reorientarea sa, de la Germania unde l-a trimis Ion Gh. Maurer (nu ne spune şi ce misiune avea, dar putem bănui) către Rusia, pare să ascundă o apartenenţă deloc surprinzătoare. Maurer a fost unul dintre cei mai importanţi şi longevivi lideri comunişti, începând cu 1945 şi până la « marginalizarea » sa de către Ceauşescu, în 1974. După momentul în care fostul dictator comunist a aflat că i se pregăteşte debarcarea, ca urmare a colaborării dintre sovietici şi vest-europeni (1983) s-a declanşat prigoana împotriva tuturor celor care prezentau un potenţial conspirativ. Au fost incluşi în această categorie, de-a valma, indivizi cu antecedente de colaborare cu KGB, cei cu rude şi/sau prieteni în străinătate, dar şi aceia care îşi făcuseră studiile la Moscova. Cum legăturile lui Maurer cu Moscova erau de notorietate până şi pentru cetăţeanul simplu şi dezinteresat de politică şi cum conspiraţia avansa, bătrânul lider comunist a fost arestat la domiciliu (1987). Fără să intrăm în detaliile conspiraţioniste care au dus la lovitura de stat şi la confiscarea Revoluţiei, să vedem ce-l determină pe actualul om de afaceri Ţiriac să fie atât de atras de Est.


În anii ‘70, Ion Ţiriac pleacă în Germania Federală ; nu, n-a « fugit », ci pur şi simplu a plecat şi nu cu mâna goală. Conform propriei declaraţii, el a plecat cu 20.000 $, sumă frumuşică în epocă, dacă a fost vorba doar despre acești bani și nu mai mulţi. Putem înţelege că banii erau câştigaţi din tenis, dar nu există în analele ATP vreo referire conform căreia el ar fi câştigat vreun ban din tenis. Cum din fotbal şi hochei nu se pune problema să fi câştigat suma, singura sursă rămâne… Maurer. Mă întreb ce interese au stat la baza includerii sale în « Internaţional Tennis Hall of Fame » alături de cei mai mari jucători ai lumii, în condiţiile în care cel mai bun loc ocupat de Ţiriac în clasamentul ATP al jucătorilor de simplu a fost… 52 ?! De ce un hocheist care participă la Olimpiade de Iarnă cu echipa naţională, brusc abandonează sportul care l-a consacrat şi îşi descoperă talentul pentru tenis ? Fireşte, aş putea să mă întreb şi de ce după ce şi-a descoperit talentul, acesta s-a manifestat în imensa majoritate la dublu, unde a beneficiat de talentul uriaş al lui Ilie Năstase, dar n-o s-o fac…


Ajuns în Germania, Ţiriac nu are o activitate  notabilă nici în tenis şi nici în afaceri până în 1983 (ca o coincidenţă sau nu) când devine managerul lui Boris Becker. Acesta e momentul în care afacerile lui Ţiriac încep să se dezvolte şi s-au tot dezvoltat în aşa fel încât în 1990 el era deja un om bogat. Fără dubiu, Ion Ţiriac este un om talentat în toate, un Leonardo da Vinci al sporturilor şi afacerilor curate şi tocmai din această perspectivă ne îndeamnă azi să ne orientăm spre Moscova, sediul mondial al « talentului » care l-a şi inspirat în « tot şi-n toate ». « Tycoon » real sau de mucava, Ţiriac ar face mai bine să se abţină a mai cânta « Go East! ». Plăcerea colaborării cu ruşii a fost astfel sintetizată de regretatul Petre Tutea:  « sunt încântat de dulceaţa şi de deliciul produse în mine de cancer ». Ca răspuns, îi dedic lui Ion Ţiriac o piesă al cărei mesaj nu mă îndoiesc că-l va înţelege : « Go West ! »; dacă nu-i place, atunci îi voi reaminti niște versuri care lui Constantin Tănase i-au adus o „faringită” mortală: « Rău era cu „der, die, das”/ Da-i mai rău cu „davai ceas”/ De la Nistru pân’ la Don/ Davai ceas, davai palton/ Davai ceas, davai moșie/ Harașo tovărășie! »; alegerea îi aparţine...


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu