„Pionul” Iohannis în „partida spaniolă” a usl

 În şah există o deschidere celebră, numită „partida spaniolă”. Teoria acestei partide este cea mai studiată dintre jocurile deschise. La aproape fiecare mutare sunt mai multe alternative rezonabile, care au fost în marea lor majoritate cercetate. În politica românească, aia cu tichie de mărgăritare, „partida spaniolă” este mişcarea ce lasă loc oricăror mutări ulterioare.

Prin surprindere, dar nu surprinzător, Klaus Iohannis (nu Johannis) şi-a anunţat intrarea în pnl. Imediat, Căcărău şi-l doreşte prim vicepreşedinte al partidului, „opoziţia” din pnl salută acest eveniment, iar prim-plagiatorul laudă şi el (pieziş, ce-i drept) decizia de oficializare a relaţiei „neamţului” cu usl. El vine să credibilizeze o uniune prea bine cunoscută internaţional drept exponent de vârf al anti-europenismului. Dar Iohannis nu e deloc omul fără pată ce vrea să apară. „Presa” nu a comentat nimic din trecutul încărcat de penal al primarului de Sibiu, dar faptele respective există. Nimic surprinzător în „discreţia” trusturilor de presă. Adopţiile internaţionale ilegale în care a fost adânc implicat, colaborarea infracţională cu fostul premier şi actual puşcăriaş, Năstase în acelaşi domeniu al adopţiilor ilegale, relaţia sa apropiată cu „intransigenta” şi „incomoda” Kovesi, toate astea nu sunt subiecte pentru presa „constructivă” din România.

Desigur, Iohannis e un pion folosit în „partida spaniolă”, doar că nu pare a fi pionul lui Felix, ci, mai curând al lui ilici. Pare a fi suficient de şantajabil pentru a se face util foştilor săi asociaţi în ale fărădelegilor. Ca într-o adevărată deschidere la şah, Iohannis poate apuca pe mai multe căi. El poate fi jolly joker-ul psd în pnl, dar poate să joace un rol şi ca formulă de prezidenţiabil temporar sau de premier, de asemenea temporar. Rolul pionului în şah pare lipsit de importanţă ca valoare explicită, dar bine folosit în combinaţii, pionul se poate dovedi o piesă decisivă. La fel se pune problema şi în cazul „pionului” Iohannis. Bine condus şi corect utilizat, „pionul” poate îndeplini rolul destinat, în funcţie de momentul „partidei”. El poate fi acel candidat la prezidenţiale cu un succes mult mai sigur decât candidatul Căcărău, dar poate fi şi premierul de „avarie” după ce prim-plagiatorul va demisiona din funcţia sa guvernamentală.

Diverse voci văd disensiunile dintre psd şi pnl, dar n-au înţeles că asta e doar forma exterioară a conflictului. În spatele aparenţelor sunt doar orgolii personale şi de grup infracţional şi lupta internă pentru accesul la puterea deplină. Felix se luptă cu disperare să scape de binemeritata puşcărie, ilici vrea să ţină frâul partidului pe care în sfârşit l-a alcătuit după chipul şi asemănarea sa (usl), „aripa tânără” şi „dosnică” a psd îşi vrea drepturile, „nemulţumiţii” din pnl ridică vocea împotriva dictatorului fascist al partidului etc. În acest peisaj infracţional şi cu regionalizarea ce acum le place uslaşilor, ca manieră perfectă de „sifonare” a banilor europeni, iată că apare „pionul” Iohannis ca un element de echilibru între diversele facţiuni ale usl; de ce nu şi în plan internaţional…

Posted in: comunisti,ilici,incredere,inselatorie,manipulare,minciuna,penal,trafic