Enciclopediae

joi, 18 aprilie 2013

Dreapta – de la zero la infinit și retur


 Ca orice mare proiect, Mişcarea s-a născut ideatic din nevoia de curăţenie și  moralitate în politică, dar şi din necesitatea unei altfel de politici. Ideile mari nu mereu ajung să se impună ; ele sunt deseori puse în practică de oameni ce n-au nici o legătură cu ideea în sine, ci ei doar sunt simbiotic legaţi de ea. Altfel spus, o parazitează. Întocmai ca şi în regnul vegetal, ideea parazitată are toate şansele să moară.

Este şi cazul nu foarte fericit al Mişcării Populare. O alegere cel puţin neinspirată a adus în atenţia publicului nu curentul politic, ci un personaj absolut irelevant pentru ideea ce a dus la naşterea proiectului. Personajul în sine nu e deloc important, aşa că n-o să zăbovesc prea mult asupra lui, mai ales că nu el este obiectivul. Pentru foarte mulţi, obiectivul este construcţia dreptei naţionale româneşti, dar el este azi serios ameninţat de ridicol. Mi se părea normal ca nucleul fondator al Fundaţiei să fie constituit din oameni apropiaţi Preşedintelui, pentru că el a fost cel care a exprimat public ideea Mişcării. Consilierii săi, implicaţi anterior politic (sau nu) sunt cei care vor ridica scheletul acestui curent. Sunt oameni cu o poziţie respectată, fie că vorbim despre Cristi Diaconescu (foarte respectat şi pe vremea când era în psd, dar şi apoi), fie că ne referim la profesorul Marian Preda sau la alţi consilieri.

Am spus-o şi o mai spun o dată, chiar pentru ultima dată : dacă prezenţa consilierilor prezidenţiali în grupul fondator este absolut firească, nu acelaşi lucru pot spune despre Elenina Nicuţ. Respectiva « duamnă » şi-a creat un background nefericit, iar asta nu e treaba nimănui, ci doar a ei. Fireşte, antecedentele sale nu aruncă o lumină favorabilă asupra Mişcării, aşadar, nivelul său de educaţie se răsfrânge nemeritat asupra unei idei sublime, ducând-o în ridicol. Consider că « duamna » este nepotrivită acolo unde e acum şi nici un consilier prezidenţial nu mă va lămuri că ea are nişte merite atât de speciale încât să se treacă peste limbajul sau bulevardier. Nu mă interesează viaţa ei, familia sau trecutul, limpede sau nu, cu cine a făcut afaceri tatăl « duamnei » sau altele, dar mă priveşte umbra pe care ea o aruncă asupra Mişcării. Într-un articol anterior vorbeam despre onoare şi moralitate ; ele ar fi trebuit s-o determine pe avocată să aibă o reacţie. Desigur, nu e obligatoriu să fi citit, dar eu mi-am făcut datoria. Urmarea nu e deloc spectaculoasă…

O să pornesc de la o « zicere » : « duamna » Nicuţ a avut o atitudine civică atunci când alţii stăteau acasă - şi o să spun şi eu ceva… Cunosc atitudinea ei şi am susţinut-o atât cât am putut de la distanţă, dar atitudinea asta nu înseamnă nimic ; la fel ca ea au fost mulţi. Când Elenina avea o activitate exclusiv feisbucistă, alţii vorbeau despre ideile fundamentale ale dreptei şi despre necestitatea apariţiei unui curent de dreapta. Când eu scriam despre obligativitatea ca Mişcarea să se construiască de jos în sus, Elenina doar citea. Ideile sale clar de dreapta ar putea fi bătute la maşină pe spatele unui timbru. Ce înseamnă aceasta sintagmă, „de jos în sus” şi cum a fost ea gândită pentru a fi pusă în practică, asta le rămâne necunoscut încă fondatorilor. Cât despre ideile Eleninei, ele se reduc la o singură exprimare pe care nu doresc s-o reproduc, pentru ca în rest ea poate cel mult să fie de „dreapta” prin opoziţie faţă de stânga, ceea ce e departe de a se numi popular/conservator. Când „Lazaroa” a atras-o în grupul fondator, cred că trebuia să se gândească nu dacă a avut o atitudine civică (lucru lesne de observat la mulţi activişti politici rămaşi în mod nemeritat anonimi ; nimeni nu-și amintește că Daniela Vasile, o vitează activistă PDL –pe atunci- a păţit exact același lucru ca și Elenina și s-a luptat cu fărădelegile usl cel puţin la fel de curajos… Presa a scris, dar cine să citească ? Doar Daniela nu face parte din « camarilă »…), ci dacă ea reprezintă o sursă concretă de idei de dreapta, care să fundamenteze „dogma” Mişcării Populare. Prezenţa în rândul fondatorilor proiectului nu trebuie să fie o recompensă pentru o activitate militantă anterioară, ci este obligatoriu să fie percepută ca pe o sarcină pe care doar oamenii responsabili şi conştienţi o pot accepta, dacă ei pot aduce acele idei care să asigure reuşita proiectului; dacă nu, pot să rămână pe Facebook şi să execute diverse acţiuni cu organele pe care oricum nu le au.

 Ideatic, toate partidele plasate în dreapta „stangii” pe eşichierul politic sunt în opoziţie formală cu stânga; de exemplu, social-democraţii li se opun comuniştilor pentru că sunt mai la dreaptă decât ei, dar asta nu-i plasează pe vreo poziţie de dreapta, ci numai pe una moderat de stânga în raport cu ceilalţi. Şi liberalii sunt la stânga „dreptei”, dar ei iau elemente de dreapta şi de stânga, plasând curentul liberal pe o poziţie ce se doreşte a fi de dreapta, dar care e departe de ea; logica politică spune că liberalii sunt în opoziţie cu „stânga”, fie ea şi social-democrata, dar la noi, unde nu exista nici o urmă de ideologie, nici liberala curata şi nici social-democrata originală, orice asociere/alianţa este posibilă sub „scutul” partidului comunist. Ce poziţie concretă va ocupa Mișcarea Populară, încă nu știm, dar pe zi ce trece « dreapta » Mișcării este tot mai mult afirmată și tot mai puţin demonstrată. Eventuala sa transformare în partid politic va arăta că nici măcar membrii fondatori n-au înţeles ce anume construiesc și va omorî conceptul, fără ca MP să poată exploata bazinul electoral al alegatorilor nemulţumiţi de partidele care nu știu să le ajungă la inimă.

Nu, nu vă speriaţi, nu am ambiţii de paternitate a ideii pentru că ideea nu-i a mea, tot aşa cum nu e a Preşedintelui. Eu mi-am făcut doar datoria de a o duce mai departe, la fel şi Băse. Paternitatea ideii este, fără putinţă de tăgadă şi deasupra oricărei interpretări, Petre Ţuţea. Alături de el, un alt martir al închisorilor comuniste are meritul de a fi structurat ideile - dl. Nicolae Bălănescu. Eu n-am fost decât depozitarul lor şi cel care s-a angajat să-şi facă datoria ducând respectivele idei mai departe. Nu, n-am nevoie de nimic personal, dar ţin enorm la păstrarea purităţii ideii proiectului; ori el va fi pus în practică aşa cum a fost gândit, ori ideea va muri prin cantonarea Mişcării în rândul detestatelor partide politice care vorbesc limbi pe care oamenii nu le înţeleg. E drept, „părinţii fondatori” ai fundaţiei nu au la îndemâna întregul eşafodaj de idei menit a asigura succesul proiectului, aşa că nu pot decât să aproximeze; în felul ăsta vor naşte o mişcare „aproximativ de dreapta”, elitistă și fără priză la public. 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu