Ca orice mare proiect, Mişcarea s-a născut ideatic din nevoia de
curăţenie și moralitate în politică, dar
şi din necesitatea unei altfel de politici. Ideile mari nu mereu ajung să se
impună ; ele sunt deseori puse în practică de oameni ce n-au nici o
legătură cu ideea în sine, ci ei doar sunt simbiotic legaţi de ea. Altfel spus,
o parazitează. Întocmai ca şi în regnul vegetal, ideea parazitată are toate
şansele să moară.
Este şi cazul nu foarte fericit al Mişcării Populare. O alegere cel
puţin neinspirată a adus în atenţia publicului nu curentul politic, ci un
personaj absolut irelevant pentru ideea ce a dus la naşterea proiectului.
Personajul în sine nu e deloc important, aşa că n-o să zăbovesc prea mult
asupra lui, mai ales că nu el este obiectivul. Pentru foarte mulţi, obiectivul
este construcţia dreptei naţionale româneşti, dar el este azi serios ameninţat
de ridicol. Mi se părea normal ca nucleul fondator al Fundaţiei să fie
constituit din oameni apropiaţi Preşedintelui, pentru că el a fost cel care a
exprimat public ideea Mişcării. Consilierii săi, implicaţi anterior politic (sau nu) sunt cei care vor ridica scheletul acestui
curent. Sunt oameni cu o poziţie respectată, fie că vorbim despre Cristi
Diaconescu (foarte respectat şi pe vremea când era în psd, dar şi apoi), fie că
ne referim la profesorul Marian Preda sau la alţi consilieri.
Am spus-o şi o mai spun o dată, chiar pentru ultima dată : dacă
prezenţa consilierilor prezidenţiali în grupul fondator este absolut firească,
nu acelaşi lucru pot spune despre Elenina Nicuţ. Respectiva
« duamnă » şi-a creat un background nefericit, iar asta nu e treaba
nimănui, ci doar a ei. Fireşte, antecedentele sale nu aruncă o lumină favorabilă
asupra Mişcării, aşadar, nivelul său de educaţie se răsfrânge nemeritat asupra
unei idei sublime, ducând-o în ridicol. Consider că « duamna » este
nepotrivită acolo unde e acum şi nici un consilier prezidenţial nu mă va lămuri
că ea are nişte merite atât de speciale încât să se treacă peste limbajul sau
bulevardier. Nu mă interesează viaţa ei, familia sau trecutul, limpede sau nu,
cu cine a făcut afaceri tatăl « duamnei » sau altele, dar mă priveşte
umbra pe care ea o aruncă asupra Mişcării. Într-un articol anterior vorbeam
despre onoare şi moralitate ; ele ar fi trebuit s-o determine pe avocată
să aibă o reacţie. Desigur, nu e obligatoriu să fi citit, dar eu mi-am făcut
datoria. Urmarea nu e deloc spectaculoasă…
O să pornesc de la o « zicere » : « duamna »
Nicuţ a avut o atitudine civică atunci când alţii stăteau acasă - şi o să spun
şi eu ceva… Cunosc atitudinea ei şi am susţinut-o atât cât am putut de la
distanţă, dar atitudinea asta nu înseamnă nimic ; la fel ca ea au fost
mulţi. Când Elenina avea o activitate exclusiv feisbucistă, alţii vorbeau
despre ideile fundamentale ale dreptei şi despre necestitatea apariţiei unui
curent de dreapta. Când eu scriam despre obligativitatea ca Mişcarea să se
construiască de jos în sus, Elenina doar citea. Ideile sale clar de dreapta ar
putea fi bătute la maşină pe spatele unui timbru. Ce înseamnă aceasta sintagmă,
„de jos în sus” şi cum a fost ea gândită pentru a fi pusă în practică, asta le
rămâne necunoscut încă fondatorilor. Cât despre ideile Eleninei, ele se reduc
la o singură exprimare pe care nu doresc s-o reproduc, pentru ca în rest ea
poate cel mult să fie de „dreapta” prin opoziţie faţă de stânga, ceea ce e
departe de a se numi popular/conservator. Când „Lazaroa” a atras-o în grupul
fondator, cred că trebuia să se gândească nu dacă a avut o atitudine civică
(lucru lesne de observat la mulţi activişti politici rămaşi în mod nemeritat
anonimi ; nimeni nu-și amintește că Daniela Vasile, o vitează activistă
PDL –pe atunci- a păţit exact același lucru ca și Elenina și s-a luptat cu
fărădelegile usl cel puţin la fel de curajos… Presa a scris, dar cine să
citească ? Doar Daniela nu face parte din « camarilă »…), ci
dacă ea reprezintă o sursă concretă de idei de dreapta, care să fundamenteze
„dogma” Mişcării Populare. Prezenţa în rândul fondatorilor proiectului nu
trebuie să fie o recompensă pentru o activitate militantă anterioară, ci este
obligatoriu să fie percepută ca pe o sarcină pe care doar oamenii responsabili
şi conştienţi o pot accepta, dacă ei pot aduce acele idei care să asigure
reuşita proiectului; dacă nu, pot să rămână pe Facebook şi să execute diverse
acţiuni cu organele pe care oricum nu le au.
Ideatic, toate partidele
plasate în dreapta „stangii” pe eşichierul politic sunt în opoziţie formală cu
stânga; de exemplu, social-democraţii li se opun comuniştilor pentru că sunt
mai la dreaptă decât ei, dar asta nu-i plasează pe vreo poziţie de dreapta, ci
numai pe una moderat de stânga în raport cu ceilalţi. Şi liberalii sunt la
stânga „dreptei”, dar ei iau elemente de dreapta şi de stânga, plasând curentul
liberal pe o poziţie ce se doreşte a fi de dreapta, dar care e departe de ea;
logica politică spune că liberalii sunt în opoziţie cu „stânga”, fie ea şi
social-democrata, dar la noi, unde nu exista nici o urmă de ideologie, nici
liberala curata şi nici social-democrata originală, orice asociere/alianţa este
posibilă sub „scutul” partidului comunist. Ce poziţie concretă va ocupa
Mișcarea Populară, încă nu știm, dar pe zi ce trece « dreapta »
Mișcării este tot mai mult afirmată și tot mai puţin demonstrată. Eventuala sa
transformare în partid politic va arăta că nici măcar membrii fondatori n-au
înţeles ce anume construiesc și va omorî conceptul, fără ca MP să poată
exploata bazinul electoral al alegatorilor nemulţumiţi de partidele care nu
știu să le ajungă la inimă.
Nu, nu vă speriaţi, nu am ambiţii de paternitate a ideii pentru că
ideea nu-i a mea, tot aşa cum nu e a Preşedintelui. Eu mi-am făcut doar datoria
de a o duce mai departe, la fel şi Băse. Paternitatea ideii este, fără putinţă
de tăgadă şi deasupra oricărei interpretări, Petre Ţuţea. Alături de el,
un alt martir al închisorilor comuniste are meritul de a fi structurat ideile -
dl. Nicolae Bălănescu. Eu n-am fost decât depozitarul lor şi cel care s-a angajat
să-şi facă datoria ducând respectivele idei mai departe. Nu, n-am nevoie de
nimic personal, dar ţin enorm la păstrarea purităţii ideii proiectului; ori el
va fi pus în practică aşa cum a fost gândit, ori ideea va muri prin cantonarea
Mişcării în rândul detestatelor partide politice care vorbesc limbi pe care
oamenii nu le înţeleg. E drept, „părinţii fondatori” ai fundaţiei nu au la
îndemâna întregul eşafodaj de idei menit a asigura succesul proiectului, aşa că
nu pot decât să aproximeze; în felul ăsta vor naşte o mişcare „aproximativ de
dreapta”, elitistă și fără priză la public.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu