Azi
lucrurile sunt clare : în decembrie 1989 a fost o lovitură de stat cu o
puternică implicare externă. Estul şi Vestul şi-au dat mâna pe deasupra
României pentru a-i face bine cu forţa ; binele rusesc, glaznost. Pentru
asta, URSS a trimis « turiştii » Spetnaz (serviciul special ce acţiona sub
autoritatea comună KGB-GRU), iar americanii au pregătit populaţia din punct de
vedere psihologic (« 60.000 de morţi la Timişoara » etc.). În ţară
era totul pus la punct : un individ cu petardă, un regizor cu sunete de
război şi o clică de conspiratori pregătiţi la Frunze. Şi
« revoluţia » îşi atinge scopurile pentru care ilici se întâlnea cu
Militaru în Cişmigiu. Peste o mie de morţi a dat această lovitură de stat,
morţi care n-ar fi trebuit să existe, dar ei au fost necesari unui singur
grup : cel al conspiratorilor. Ei n-au avut scrupule… Ce însemnau o mie de
morţi raportat la populaţia ţării ? Mai nimic… O mie de familii distruse,
mii de copii fără unul dintre părinţi, zeci de mii de suferinţe ireparabile. Un
fleac pentru ei, nu-i aşa ?
Au luat
puterea. Ilici nici măcar n-a ascuns în numele căror idealuri a acţionat.
Idealuri? Nu. Idealurile nu produc morţi şi suferinţa, astea le fac crimele şi
criminalii. Cu toate astea, ilici a prostit un popor întreg. Şi-a dorit ca România să
fie ocupată de militari ruşi; n-a acceptat Gorby. Apoi a
oferit ţara Uniunii Sovietice prin criminalul acord de subordonare a ei bunului
plac bolşevic, iar România a rămas cu o independenţă scriptică şi doar
teoretică. Şi a urmat vizita unui consilier al preşedintelui de atunci la
Moscova pentru a duce solia de pace : « prioritatea noastră numărul
unu este soarta Uniunii ». Pentru a doua oară criminal, ilici îşi bătea
joc de toată lumea, secondat de « mineri », aceste batalioane SD de
inspiraţie nazistă. Presa dezvăluia, opoziţia reclama, ambasada americană
oferea azil politic, ceea ce nu se gândea nimeni că va mai fi posibil după ’89.
Opoziţia de atunci, bătută şi umilită, înjurată şi terfelită de către presa
comunistă, azi face front comun cu ilici şi gaşca lui criminală ; un al
doilea front al « salvării » naţionale.
La scurt
timp, URSS sucomba. Abia atunci a început aventura lui ilici pe spinarea
poporului român. Până la decesul « fratelui de la răsărit », piaţa
era invadată de ajutoare ; desigur, nu erau distribuite ca ajutoare, ci
erau vândute în magazine, chiar dacă fuseseră oferite gratuit de către ţările
care înţelegeau ce pas făcuse România. Este perioada în care « cinstiţii
bolşevici », « apostolii sărăciei » se transformă în afacerişti
veroşi. Legile nu-i urmăreau, mafia politică se întărea, populaţia sărăcea.
Este perioada când mergeam la alimentară pentru a cumpăra ulei de măsline
rafinat la cutie de metal ; costa doar 100 de lei şi pe cutie scria « donaţie
a Statului italian »… Aşa a făcut Cico Dumitrescu avere (la fel şi alţii).
Ne luasem porţia de libertate, acum luam ce rămânea
de la masa bogaţilor. Construiam democraţia şi pluralismul ;
« pluripartidism în interiorul CFSN » era « strălucita »
idee iliesciană menită a pune cizma pe grumazul partidelor politice dornice de
exprimare. Nu s-a realizat… o vreme… Azi, visul de aur al « cârpei
kaghebiste » s-a împlinit : se numeşte usl.
În anii ’90,
jaful a atins proporţii istorice. Eram la dentist şi “doamna” stomatolog
negocia la telefon vânzarea către un nene a… staţiunii Neptun! Doamna era soţia
ministrului privatizării… Toţi miniştrii au « prosperat ». Dan Radu
Ruşanu, ministru fiind şi-a cumpărat… un bloc ! Era printre primele
manifestări de jaf fără jenă. Nu era grav… Grav este că justiţia punea
încet-încet mâinile pe piept… În timpul ăsta, ilici stătea în umbră ; el
era preşedinte « nejucător » şi superviza jaful folosindu-l în
interesul lui (în genul « ştiu ce ai furat, aşa că acum joacă tu cum cânt
eu »). De aceea un oarecare Temeşan era în puşcărie preventivă (conform
“presei”) şi pe terenul
de tenis în buricul târgului – în realitate. « Noua » societate avusese nevoie de milionarii săi, cei care nu
putuseră mişca în vremurile apuse. Aproape fără excepţie, nou apăruţii
milionari porniseră afacerile cu o sută de dolari ; nimeni nu pomenea vreo
vorbă despre Bancorexul lui Temeşan. Creditele plecau de la bancă pe sub mână
către clienţii care vor forma peste ani reţeaua de « oneşti »
afacerişti în slujba bolşevicilor. Banca a fost falimentată, banii n-au mai
fost recuperaţi şi aşa au dispărut 3% din PIB în buzunare private. Iar ilici
îşi freca mâinile în al treilea mandat din două posibile legal.
« Finit
coronat opus », aşa că Năstase a desăvârşit hoţia şi a introdus elemente
demne de conaţionalii săi cu pielea tuciurie. « Suveica » a căpătat noi
valenţe şi s-a numit în lumea lor – « Licitaţia de artă », traficul
de carne vie s-a transformat în « adopţiile ilegale de copii » în
perioada de interdicţie europeană a adopţiilor din România. Acum, după anul
2000, hoţia nu se mai face brutal şi haiducesc, ci cu
« ştaif » : « Care cu boi », salvări SMURD şi
miliardari recunoscători făcuţi peste noapte. Ce făceau românii în timpul
ăsta ? Profesorii făceau foamea, iar medicii asistau lipsiţi de reacţie
cum meseria lor liberală devine o ocupaţie la stat. Nici unii, nici alţii nu
ieşeau în stradă, nu protestau pentru că sindicatele şi asociaţiile
profesionale erau 100% controlate de către Bulănel şi ilici (ca şi azi, de
altfel). Apoi a urmat dezmăţul care nici azi nu conteneşte… Pierzând puterea
politică, bolşevicii-capitalişti s-au dezlănţuit monarhist întru distrugerea
economiei pentru a putea lua ei cioburile rezultate. Nu mor caii când vor
câinii…
După toată această « epopee a hoţiei » cred că este
momentul ca vinovaţii să plătească factura întârziată. Crimele de care se face
vinovat ilici nu se mai
prescriu, aşa că îşi aşteaptă rândul în boxa acuzaţilor. Pe rând, mulţi vor
avea de dat socoteală ; ori pentru salvările SMURD, ori pentru manipularea
bursei, ori, de exemplu, pentru pumnii în gură daţi libertăţii justiţiei sau
libertăţii de exprimare. Fireşte, puşcăriaşul Năstase va fi eliberat, ca o
dovadă ca Justiţia trage să moară. Următorul Raport pe justiţie va arăta
horror, dacă nici nu s-au stins ecourile ultimului şi ilegalităţile au şi
început. Cazurile „Jiji” şi „Bombo” vor atârna greu în balanţa Raportului. Se vor adăuga pe rând
Fenechiu şi compania, aşa că speranţa de intrare a României în Schengen
dispare. Bani de la FMI – nu, ţara nu
produce nimic (cum să producă dacă guvernul e ocupat cu golăneli?), şomajul
creşte, preţurile – la fel, doar nivelul de trai va scădea continuu. În
condiţiile astea, vine sau nu plata şi pentru ilici, ponta, felix sau căcărău?
Implacabil ca destinul,
da!
Postări
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu