Citind platforma program pusă la dispoziţia
publicului de către « părinţii fondatori » ai Mişcării Populare,
trebuie să spun că am rămas interzis. N-o să mă refer la preambulul extrem de
vag şi cu accente evidente de « limbă de lemn », ci direct la esenţa
materialului. Aşadar, conform documentului, Mişcarea Populară este un « instrument
public al exercitării democrației participative, pentru identificarea,
selectarea și promovarea soluțiilor optime și a oamenilor care le pot pune în
aplicare și care își asumă implicarea în modernizarea României ». Aţi înţeles, da ? Să-i dăm textul
ăsta scurt lui badea Gheorghe şi apoi să vedem ce a înţeles c-ar fi Mişcarea.
Fireşte, o fundaţie de supradotaţi nu se adresează ţăranului, oricât ar fi el
de inteligent, ci unei elite greu de definit şi care nu depăşeşte 5% din electorat ; restul până la
« 60% » rămân de căruţă. Personal, cred că mesajul Mişcării nu
trebuia să se îndrepte către un segment de 60 de procente, ci întregii
societăţi, chiar dacă unii sunt înregimentaţi politic în altă zonă ideologică.
« Toate obiectivele noastre pentru prezentul și
viitorul României se bazează pe un set de valori clar asumate », set de
valori deloc evidenţiat. De fapt, care sunt valorile naţionale, concrete, pe
care Mişcarea pune accentul ? Nu apare nicăieri necesitatea moralizării
politicii româneşti în spiritul tradiţiilor reale româneşti, nu se vorbeşte
despre onoarea de a-ţi asuma o vină sau greşeală şi nici nu se face vreo
referire la lupta pe care o
organizaţie de dreapta trebuie să o ducă pentru valorizarea tradiţiilor din
perspectiva moralizatoare a religiei. Vrem să înlăturăm pseudo-valorile
promovate de stânga sau trebuie să fim într-o periculoasă simbioză cu
ele ? În cuprinsul documentului nu apar deloc limpede « valorile clar
asumate » şi nici strategia de revenire la o scară de valori reală. Religia ca factor modelator al caracterelor lipsește cu desăvârșire, dar
e încântător că Mișcarea se orientează către « valorile europene și
nord-atlantice ».
« Mişcarea Populară face un apel către
elite… »… Definirea « elitelor » în accepţia documentului este
cel puţin stranie : toată populaţia, mai puţin « mediocrii »
îndrăgostiţi de parazitism şi asistenţă socială. Stranie definiţie venită din
partea unor supradotaţi… « Promovăm claritatea şi respingem
confuzia » este o altă idee lipsită de substanţă ; în întreg
materialul predomină limbajul ambiguu şi lipseşte prea des tocmai claritatea
ideilor pe care Mişcarea şi le propune. Ideea de a formula un principiu şi de a
aştepta ca aderenţii să vină cu idei pentru a-l fundamenta arată o insuficientă
coordonare în eleborarea cadrului general pe care ar urma să vină aplicate
acele idei ale aderenţilor. O platformă nu are nevoie să arate ca un roman, dar
ea trebuie să aibă conturate limpede ideile de bază după care se va călăuzi
Mişcarea, cu sau fără o contribuţie ulterioară.
« Credem că cei(sic !) puternici trebuie să‐i ajute și să-i ocrotească pe cei
slabi » şi « credem că prima noastră obligație în plan social este să
eliminăm cauzele inegalităților și ale sărăciei » sunt idei potrivite pentru o platformă a unui partid
comunist, dar în documentul programatic al unei mişcări de dreapta sună ca…
dracu’. Întâi de toate, dreapta ar trebui să-şi propună nu egalitarismul, ci
individualismul care adunat, bine individual lângă bine individual, generează
progres social. Nu, cei puternici (nu ştim care ar fi ei, poate puternici
financiar, poate ca IQ, nu e
clar…) trebuie să-i ocrotească pe cei slabi (de înger ?), ci fiecare
individ trebuie să aibă şansa de a se proteja singur şi de a evolua ; aici
ar fi putut interveni Mişcarea cu rolul ei de şcoală de gândire, dacă acest rol
ar fi fost luat în calcul de către « părinţii fondatori ». Având în
vedere şi trecutul încărcat de fraze zornăitoare despre utopica egalitate dintre
oameni, « eliminarea cauzelor inegalităţilor » cred că este tipul de
sintagmă care va produce fiori reci pe spinările oamenilor de dreapta.
Am înţeles că doctrinele sunt considerate perimate de
către aceiaşi “părinţi fondatori” ai Mişcării, dar dacă acest curent nu are
nevoie de aşa ceva, măcar de o ideologie are ea nevoie? Sau este un experiment
similar « falansterului de la Scăieni », foarte probabil cu aceleaşi
rezultate practice ? Nu te poţi concentra pe « buna guvernanţă » în condiţiile în care nici măcar
n-ai conturat elementele de bază care să te conducă spre guvernare. Fără priză
la populaţie, Mişcarea va rămâne un fenomen marginal ce nu va capta atenţia
masei de votanţi, dacă nu cumva această « masă critică » nu va
respinge noul curent, ca fiind haotic şi imprecis. Întreg capitolul
« doctrine » este o barbologie fără conţinut, vorbe şi iar vorbe.
Nimeni nu e interesat de ceea ce NU e Mişcarea, dar toată lumea vrea să ştie ce
este ea, care sunt diferenţele fundamentale dintre ceea ce propune ea şi acele
puncte înscrise în statutul nu ştiu cărui partid politic. Doar aşa organizaţia
poate aspira la marea masă de alegători care boicotează regulat alegerile.
Capitolul « soluţii » este şi mai şocant ; cititorul se
aşteaptă ca după ce vede titlul, în corpul mesajului să întâlnească şi
necesarele soluţii. Realitatea e alta : supradotaţii « părinţi »
ai Mişcării îşi mărturisesc fără echivoc lipsa de soluţii : « Soluția
pe care Mișcarea Populară și-o asumă este crearea unui nou tip de organizație,
care să fie un instrument public al exprimării democrației participative.
Mișcarea Populară va identifica, selecta și promova soluțiile optime precum și
oamenii care le pot pune în aplicare și care‐și asumă implicarea în modernizarea
României ». Apoi ne invită să ne dăm cu
părerea în legătură cu soluţiile pe care le vedem capabile să schimbe
societatea şi, de ce nu, respectivul statut ; parcă ne trezim la un
concurs, în care cine face o propunere inteligentă câştigă un bilet gratuit la
Circul Globus.
O altă formă fără fond este şi « forţele
vii » ale naţiunii. Cine sunt ele, cum ar trebui ele atrase pentru a
realiza un proiect de marcă – asta nu ni se spune ; rămâne o vorbă
oarecare, vagă şi fără aplicare practică. « Părinţilor fondatori »
le-a plăcut mult sintagma referitoare la promovarea « de jos în sus »
(de unde o fi citatul, pentru că aşa şi este prezentat, ca un citat ?!),
dar nu se deranjează nimeni să arate prin ce anume asta e o noutate, cum se va
organiza activitatea pornind de la această idee, altfel generoasă şi capabilă
să atragă rapid aderenţi. Aaaa ! Asta nu scrie nicăieri ? Atunci aşa
va şi rămâne, o altă vorbă luată cine ştie de unde şi care va fi repede uitată,
tocmai din lipsa cunoştinţelor de a o pune în practică. Chiar dacă e o idee de bază în construcţia
unui curent de dreapta, mai bine ar scoate-o, decât s-o pună în aplicare
prost ; până la capăt, « blogăreala domnească » nu ţine loc de
şcoală politica de dreapta, aşa că şi o mişcare de « centru-dreapta »
ar putea ţine loc de dreapta. Aşa cum se întâmplă şi cu Forţa Civică : nu
e dreapta, dar nici centru, e ceva, dar nu mare lucru… Iar stanga comunistă îşi
adjudecă puterea aproape discreţionară.
Vulnerabilităţile şi temele de reflecţie sunt
binevenite, dar nu în programul dezlânat ce trece drept platformă a unei
Mişcări Populare. Ele fac obiectul unor manifeste, poate chiar campanii
naţionale prin care populaţia să contribuie la ameliorarea punctelor
insuficient fundamentate prin statut, dar el, statutul este obligatoriu să fie
limpede structurat. Ce sens are să facem un document de bază, când el trebuie
amendat chiar acolo unde nu ar trebui să existe modificări ? Lipseşte
cadrul general, cel care pune bazele curentului, dar vrem ca populaţia să ne
dea ideile care să fundamenteze Mişcarea. Până atunci, ni se prezintă un
document de 27 de pagini de vorbe, când erau suficiente 5, dar clar puse în
pagină.
« Democraţia participativă » e bună şi
promite ca idee, dar
până la participarea populaţiei alături sau în cadrul Mişcării, întâi ar trebui
prezentată oferta. Astfel, cetăţeanul o va analiza şi va decide. Dar când
oferta lipseşte sau, mai rău, constă în invitaţia de a corecta cele deja
gândite de « părinţii supradotaţi » ai Mişcării, românul va decide
rapid şi nu în avantajul « elitei ». Românii fug de vorbele goale (au
auzit destule de la comunişti) şi nu participa la constituirea unei
forme de organizare… dezorganizată.
Ca urmare, le recomand domnilor şi doamnelor (nu o
includ aici şi pe avocata iubitoare de siluire orală) să coboare din sferele
elitiste în care singuri s-au căţărat, să-şi recunoască limitele şi să refacă
acest program, ruşinos
pentru coeficientul lor de inteligenţă. Românii nu-i respectă pe
aroganţi, dar îi iubesc pe cei care le arata că ei contează cu adevărat. Asta
nu se face dându-le posibilitatea să trimită email-uri, ci stând cu ei de vorbă
nemijlocit. Dacă asta nu vor putea să facă, permanent, nu electoral, atunci
sunt două « soluţii », una mai proastă ca alta : ori să dea greş şi ideea să moară, ori să se
retragă undeva în spate, acolo unde nu-i vede şi nu-i aude nimeni, în
« turnul lor de fildeș ».
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu