Enciclopediae

vineri, 8 martie 2013

Fructele minciunii şi ale imposturii


 Ca să zic aşa, concluzia privitoare la aderarea României la spaţiul Schengen a fost clară şi exprimată diplomatic: „vom aborda această problemă până la sfârşitul anului 2013, cu scopul de a examina calea de urmat, pe baza unei abordări în două etape”. Asta înseamnă aşa: ori vă băgaţi minţile-n cap repede şi reveniţi la lupta împotriva corupţiei şi respectaţi instituţiile statului de drept, ori aderarea la Schengen se va amâna sine die. Sunt convins că madam Temnicereasa s-a bucurat enorm (de Stroe n-am ce să zic, că la Consiliu a fost piesă de muzeu), dar bucuria îi va fi scurtă.
 Anul trecut, când „d-rul Schengele” Ponta (mi-a plăcut enorm cum l-a botezat Kamikaze) mergea hoţeşte la Consiliul European minţind că l-a mandatat Preşedintele Băsescu, presa de la noi s-a împărţit în două: antenele şi restul presei; unii continuau minciuna prim-ministeriala, ceilalţi, unii mai timid, alţii mai apăsat – au condamnat acest comportament complet anormal. Dacă presa noastră a fost împărţită, cea străină – nu, iar politicienii europeni au fost şi ei, indiferent de grupul din care fac parte, de aceeaşi parte a „baricadei” şi au calificat ca inacceptabilă minciuna ca politică europeană. Barroso chiar i-a dat plagiatorului o listă de cerinţe pe care acesta s-a angajat să le transforme în realităţi. Din cele 11 puncte, guvernul prim-plagiatorului a realizat... zero!, dar manipularea ordinară şi-a văzut de treaba ei, însoţită îndeaproape de deversările de lături ale antenei3.
Seria de minciuni n-a contenit nici până azi, în schimb atentatele la libertatea Justiţiei s-au îndesit. „Pe sticlă”, aceiaşi păduchi au dus şi duc aceeaşi campanie cretinoidă, maladivă, anti-europeană şi naţional-socialistă. Conform lor, vina pentru situaţia economică şi politică o poartă... Base şi PDL, deşi Preşedintele, chiar să vrea n-ar putea influenţa, iar PDL încă nu există. Nici o vorbă despre infracţiunile comise de către parlament şi guvern din mai şi până în decembrie anul trecut. Chiar dacă ei tac mâlc, oficialii europeni ştiu clar cum stau lucrurile la Bucureşti şi n-au de gând să pună în pericol fragila construcţie europeană doar pentru că în România puterea e deţinută de nişte demenţi fanatici, de nişte obsedaţi corupţi şi însetaţi de dictatură.
Mesajul transmis printre rânduri de către Consiliul JAI e încărcat de semnificaţii, unele cu bătaie lungă. Aşadar, dacă puterea roşie de la Bucureşti va continua atacurile cu intenţia vădită de a-şi subordona Justiţia şi dacă aceeaşi Putere va elabora o Constituţie golăneasca, în folos propriu, atunci „până la sfârşitul anului”... nu se va întâmpla nimic, cum nimic nu se va decide nici în anii următori, referitor la aderarea României la Schengen. Fireşte, impostorii căţăraţi la putere vor debita o lungă serie de inepţii, minciuni şi fantasmagorii, dar ele nu ţin loc de realitate, aşa cum se obişnuiseră să creeze în timpul guvernării Boc, când premierul de atunci îşi sacrifica viitorul politic pentru ca ţara să iasă la liman, iar leprele se duceau în Parlamentul European pentru a cere... sancţionarea României!
Planurile bandei de infractori sunt destul de străvezii, deşi doar unul dintre ele va fi pus în practică; deocamdată nici ei nu ştiu care, pentru că încă n-au pus complet mâna pe Justiţie. În funcţie de „realizările” lor, vor putea alege formula potrivită. Altfel spus, ori fac o Constituţie pentru Căcărău şi compania, ori fac una care să transforme ţara într-un regat obedient lor.
Varianta de „republică parlamentară” e una dintre opţiuni, gândindu-se că ei vor avea majoritatea, dar au mai socotit ei o dată aşa, când cu mandatul de 5 ani pentru Bombonel şi a ieşit.. „marinerul”, aşa că nu se anunţă o formulă sigură. În mod cert, nu vor lăsa la dispoziţia „prostimii” să le impună un preşedinte.
Varianta monarhistă, deja în plină construcţie (PNŢ-CD cere această formă de guvernământ, diverse site-uri apărute în februarie 2013 – la fel etc.) are un imens dezavantaj: bătrânul trădător (de două ori trădător) e aproape să-şi încheie socotelile cu lumea asta, iar Mărguţa lui, cu toată învestitura simbolică drept urmaşă a tatălui său îi va fi imposibil să beneficieze de aceeaşi popularitate; nu că Urechiatul ar fi cu adevărat popular, dar pentru asta a plătit turnătorul Felix.
Indiferent ce plan vor încerca să pună în practică pentru a transforma ţara într-o moşie personală, un lucru e cert: politicienii europeni le-au pus pe frunte eticheta potrivită, iar o colaborare a lor cu aceste jivine care conduc ţara spre prăpastie, este exclusă. Vor sta deoparte şi vor aştepta ca Bucureştiul ori să-şi revină şi să înceapă să guverneze, ori vor scoate ţara noastră de pe harta UE. Fireşte, asta vor şi uslaşii, dar întrebare e „ce facem apoi?”. Rusia are probleme suficient de serioase ca să nu fie capabilă să-i ajute pe colaboraţioniştii lor români, iar fondurile externe se vor opri. În condiţiile în care lor le e imposibil să guverneze şi să managerieze problemele actuale, este de neimaginat ce vor face când fondurile europene se vor fi oprit. 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu