Ca să zic aşa, concluzia privitoare la aderarea
României la spaţiul Schengen a fost clară şi exprimată diplomatic: „vom aborda această problemă până la sfârşitul
anului 2013, cu scopul de a examina calea de urmat, pe baza unei abordări în
două etape”. Asta înseamnă aşa: ori vă băgaţi minţile-n cap repede şi
reveniţi la lupta împotriva
corupţiei şi respectaţi instituţiile statului de drept, ori aderarea la Schengen
se va amâna sine die. Sunt convins că madam Temnicereasa s-a bucurat
enorm (de Stroe n-am ce să zic, că la Consiliu a fost piesă de muzeu), dar
bucuria îi va fi scurtă.
Anul trecut, când „d-rul Schengele” Ponta (mi-a
plăcut enorm cum l-a botezat Kamikaze) mergea hoţeşte la Consiliul European minţind
că l-a mandatat Preşedintele Băsescu, presa de la noi s-a împărţit în două:
antenele şi restul presei; unii continuau minciuna
prim-ministeriala, ceilalţi, unii mai timid, alţii mai apăsat – au condamnat
acest comportament complet anormal. Dacă presa noastră a fost împărţită, cea
străină – nu, iar politicienii europeni au fost şi ei, indiferent de grupul din
care fac parte, de aceeaşi parte a „baricadei” şi au calificat ca inacceptabilă
minciuna ca
politică europeană. Barroso chiar i-a dat plagiatorului o listă de cerinţe pe
care acesta s-a angajat să le transforme în realităţi. Din cele 11 puncte,
guvernul prim-plagiatorului a realizat... zero!, dar manipularea ordinară şi-a
văzut de treaba ei, însoţită îndeaproape de deversările de lături ale antenei3.
Seria de minciuni n-a contenit nici până azi, în
schimb atentatele la libertatea Justiţiei s-au îndesit. „Pe sticlă”, aceiaşi păduchi
au dus şi duc aceeaşi campanie cretinoidă, maladivă, anti-europeană şi naţional-socialistă.
Conform lor, vina pentru situaţia economică şi politică o poartă... Base şi
PDL, deşi Preşedintele, chiar să vrea n-ar putea
influenţa, iar PDL încă nu există. Nici o vorbă despre
infracţiunile comise de către parlament şi guvern din mai şi până în decembrie
anul trecut. Chiar dacă ei tac mâlc, oficialii europeni ştiu clar cum stau
lucrurile la Bucureşti şi n-au de gând să pună în pericol fragila
construcţie europeană doar pentru că în România puterea e deţinută de nişte
demenţi fanatici, de nişte obsedaţi corupţi şi însetaţi de dictatură.
Mesajul transmis printre rânduri de către
Consiliul JAI e încărcat de semnificaţii, unele cu bătaie lungă. Aşadar, dacă
puterea roşie de la Bucureşti va continua atacurile cu intenţia vădită de a-şi
subordona Justiţia şi dacă aceeaşi Putere va elabora o Constituţie golăneasca, în
folos propriu, atunci „până la sfârşitul anului”... nu se va întâmpla nimic,
cum nimic nu se va decide nici în anii următori, referitor la aderarea României
la Schengen. Fireşte, impostorii căţăraţi la putere vor debita o lungă serie de
inepţii, minciuni şi fantasmagorii, dar ele nu ţin loc de realitate, aşa cum se
obişnuiseră să creeze în timpul guvernării Boc, când premierul de atunci îşi
sacrifica viitorul politic pentru ca
ţara să iasă la liman, iar leprele se duceau în
Parlamentul European pentru a cere... sancţionarea României!
Planurile bandei de infractori sunt destul de
străvezii, deşi doar unul dintre ele va fi pus în practică; deocamdată nici ei
nu ştiu care, pentru că încă n-au pus
complet mâna pe Justiţie. În funcţie de „realizările” lor, vor putea alege
formula potrivită. Altfel spus, ori fac o Constituţie pentru Căcărău şi
compania, ori fac una care să transforme ţara într-un regat obedient lor.
Varianta de „republică parlamentară” e una
dintre opţiuni, gândindu-se că ei vor avea majoritatea, dar au mai socotit ei o
dată aşa, când cu mandatul de 5 ani pentru Bombonel şi a ieşit.. „marinerul”, aşa
că nu se anunţă o formulă sigură. În mod cert, nu vor lăsa la dispoziţia „prostimii”
să le impună un preşedinte.
Varianta monarhistă, deja în plină construcţie
(PNŢ-CD cere această formă de guvernământ, diverse site-uri apărute în
februarie 2013 – la fel etc.) are un imens dezavantaj: bătrânul trădător (de
două ori trădător) e aproape să-şi încheie socotelile cu lumea asta, iar Mărguţa
lui, cu toată învestitura simbolică drept urmaşă a tatălui său îi va fi
imposibil să beneficieze de aceeaşi popularitate; nu că Urechiatul ar fi cu
adevărat popular, dar pentru asta a plătit turnătorul Felix.
Indiferent ce plan vor încerca să pună în
practică pentru a transforma ţara într-o moşie personală, un lucru e cert:
politicienii europeni le-au pus pe frunte eticheta potrivită, iar o colaborare
a lor cu aceste jivine care conduc ţara spre prăpastie, este exclusă. Vor sta
deoparte şi vor aştepta ca Bucureştiul ori să-şi revină şi să înceapă să
guverneze, ori vor scoate ţara noastră de pe harta UE. Fireşte, asta vor şi
uslaşii, dar întrebare e „ce facem apoi?”. Rusia are probleme suficient de
serioase ca să nu fie capabilă să-i
ajute pe colaboraţioniştii lor români, iar fondurile externe se vor opri. În
condiţiile în care lor le e imposibil să guverneze şi să managerieze problemele
actuale, este de neimaginat ce vor face când fondurile europene se vor fi
oprit.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu