Apare pe „sticlă” o „nouă” jivină:
camionagiul-„istoric”. Este una şi aceeaşi persoană cu javra „naţionalist-comunistă” şi poartă un nume: Robert
pedofilul. Fraţii Negoiţă au făcut în Franţa, conform propriilor declaraţii,
20.000 de euro; unul ca şofer, altul ca faianţar. Cum au ajuns la averile pe
care azi le etalează... nu ştiu, dar ar merita întrebat deţinutul
Năstase. Este evident că Robert
pedofilul nu deţine proprietatea cuvintelor, dar asta este mult prea bine
cunoscut din alte intervenţii sau interviuri. El nu e decât un camionagiu făcut
miliardar de către psd, pe spinarea bugetului naţional şi a amaraţilor de
plătitori de impozite; ca şi frăţiorul sau, faianţarul Ionuţ. M-a frapat să aud
în gura lui termenul de „naţionalist”.
În anii ’90 se împământenise ideea conform căreia Ceauşescu a fost un „naţionalist-comunist”. Evident, ideea a plecat de la ilici, cel care apăra „nobilele idealuri ale socialismului” în antiteză cu dictatorul care le „întinase”. Naţionalismul trebuia pus la zid ca fiind ceva dăunător, sinonim cu nazismul sau fascismul, deşi amândouă erau fraţi buni cu bolşevismul; comunismul în forma lui ante-revoluţionară îşi trăise traiul, acum venise momentul ca locul lui să fie luat de „democraţia originală” a „despotului luminat” caracterizată prin „pluripartidism în interiorul Frontului” (ceea ce e actualul usl). Aşa se face că mult hulitului comunism, ilici i-a ataşat nonşalant şi termenul de „naţionalism”. Şi confuzia iniţială a fost perpetuată până azi când un camionagiu comunist spune că el e... naţionalist.
Dar românii sunt deştepţi şi nu stau în locul hărăzit
de ilici lor, ci încep să înveţe. Se ştie acum că nazismul, ca şi fascismul nu
au fost mişcări de dreapta, aşa cum comuniştii le-au prezentat, ci curente
comuniste. Toate trei se caracterizau prin asasinate în masă, exterminarea sau
închiderea în lagăre de concentrare a preoţimii, a evreilor şi a tuturor celor care li se împotriveau, prin discursuri triumfaliste ce proslăveau mincinos
„virtuţile” popoarelor proprii etc. Toate au luptat dement împotriva a tot ce
era naţional, credinţă, morală creştină, naţionalism.
Dacă privim la diabolizatul naţionalism
vedem că el poate fi sintetizat astfel: individul – între Dumnezeu şi neamul
lui. Toate valorile reale, moştenite generaţii la rând, tot ce caracterizează
un popor până adânc în fibra lui, iubirea de ţară, respectul faţă de ierarhi,
jertfa personală pentru binele ţării, toate astea sunt naţionalism şi nimeni,
în afară de comunişti n-a contestat efectele benefice pentru fiinţa naţională a
preceptelor sale puse în practică. Azi, termenul este greu de înţeles şi, mai
ales, greu de aplicat. În general este ori o vorbă scuipată de un camionagiu
sau de către un frezor-matriţer, ori una căreia nu merită să-i pătrunzi
înţelesul. Eu cred că tot azi este momentul ca naţionalismul sănătos să prindă
contur şi să-şi demonstreze binefacerile. Nu mai putem sta în „tribună” şi să
aşteptăm fluierul final, care poate nu va aduce un meci câştigat, ci unul
pierdut…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu