Enciclopediae

duminică, 17 februarie 2013

Pedofilul “naţionalist”



 Apare pe „sticlă” o „nouă” jivină: camionagiul-„istoric”. Este una şi aceeaşi persoană cu javra „naţionalist-comunistă” şi poartă un nume: Robert pedofilul. Fraţii Negoiţă au făcut în Franţa, conform propriilor declaraţii, 20.000 de euro; unul ca şofer, altul ca faianţar. Cum au ajuns la averile pe care azi le etalează... nu ştiu, dar ar merita întrebat deţinutul Năstase. Este evident că Robert pedofilul nu deţine proprietatea cuvintelor, dar asta este mult prea bine cunoscut din alte intervenţii sau interviuri. El nu e decât un camionagiu făcut miliardar de către psd, pe spinarea bugetului naţional şi a amaraţilor de plătitori de impozite; ca şi frăţiorul sau, faianţarul Ionuţ. M-a frapat să aud în gura lui termenul de „naţionalist”. 

În anii ’90 se împământenise ideea conform căreia Ceauşescu a fost un „naţionalist-comunist”. Evident, ideea a plecat de la ilici, cel care apăr
a nobilele idealuri ale socialismului” în antiteză cu dictatorul care le „întinase”. Naţionalismul trebuia pus la zid ca fiind ceva dăunător, sinonim cu nazismul sau fascismul, deşi amândouă erau fraţi buni cu bolşevismul; comunismul în forma lui ante-revoluţionară îşi trăise traiul, acum venise momentul ca locul lui să fie luat de „democraţia originală” a „despotului luminat” caracterizată prin „pluripartidism în interiorul Frontului” (ceea ce e actualul usl). Aşa se face că mult hulitului comunism, ilici i-a ataşat nonşalant şi termenul de „naţionalism”. Şi confuzia iniţială a fost perpetuată până azi când un camionagiu comunist spune că el e... naţionalist.

Dar românii sunt deştepţi şi nu stau în locul hărăzit de ilici lor, ci încep să înveţe. Se ştie acum că nazismul, ca şi fascismul nu au fost mişcări de dreapta, aşa cum comuniştii le-au prezentat, ci curente comuniste. Toate trei se caracterizau prin asasinate în masă, exterminarea sau închiderea în lagăre de concentrare a preoţimii, a evreilor şi a tuturor celor care li se împotriveau, prin discursuri triumfaliste ce proslăveau mincinos „virtuţile” popoarelor proprii etc. Toate au luptat dement împotriva a tot ce era naţional, credinţă, morală creştină, naţionalism.


Dacă privim la diabolizatul naţionalism vedem că el poate fi sintetizat astfel: individul – între Dumnezeu şi neamul lui. Toate valorile reale, moştenite generaţii la rând, tot ce caracterizează un popor până adânc în fibra lui, iubirea de ţară, respectul faţă de ierarhi, jertfa personală pentru binele ţării, toate astea sunt naţionalism şi nimeni, în afară de comunişti n-a contestat efectele benefice pentru fiinţa naţională a preceptelor sale puse în practică. Azi, termenul este greu de înţeles şi, mai ales, greu de aplicat. În general este ori o vorbă scuipată de un camionagiu sau de către un frezor-matriţer, ori una căreia nu merită să-i pătrunzi înţelesul. Eu cred că tot azi este momentul ca naţionalismul sănătos să prindă contur şi să-şi demonstreze binefacerile. Nu mai putem sta în „tribună” şi să aşteptăm fluierul final, care poate nu va aduce un meci câştigat, ci unul pierdut…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu