Enciclopediae

miercuri, 12 iunie 2013

Măciuca lui Băsescu

 Când s-a vorbit despre conferinţa de presă a Preşedintelui Băsescu, nimic nu anunţa ceva spectaculos. Lâncezeala politică rezultată din alegerile din decembrie, acea mocirlă în care se bălăcesc derbedeii roşii părea că va rămâne neasanată ani mulţi de-acum înainte. Ne aşteptam să auzim câteva cuvinte subţiri la adresa vizitei scurtisime pe care primul plagiator i-a făcut-o d-nei Cancelar Merkel, câteva referiri la masacrarea Constituţiei de către « brigada de asalt » condusă de Căcărău şi altele asemenea.

Anunţul Preşedintelui privind organizarea unui referendum identic cu acela pe care îl refuză derbedeii a lovit năprasnic. Jurnaliştii prezenţi au amuţit, la fel şi cei din faţa televizoarelor. Cu toţii ne-am revenit încet-încet şi am realizat adevărata dimensiune a loviturii pe care Băse a aplicat-o tuturor celor care lucrează, mai mult sau mai puţin subteran, la subordonarea statului de drept şi la înjugarea românilor la carul lor triumfal. Utilizarea de către Preşedinte a pârghiilor pe care fasciştii le gândiseră pentru ei este, fără dubiu, o dovadă de înaltă inteligenţa politică. Prin aceasta, Traian Băsescu a demonstrat o dată în plus că e singurul om politic român în viaţă ; ceilalţi sunt nişte mici javre lătrătoare, nişte politruci anacronici, dacă nu sunt infractori de drept comun, turnători ordinari sau securişti cinici.

Preşedintele a ridicat politica dâmboviţeană la rang de politică europeană de anvergură. Detestat şi temut în ţară de către duşmanii politici (ei nu pot să se manifeste ca nişte adeversari, ci doar josnic, ca duşmani), în Europa el este tratat aşa cum merită : ca un om politic valoros, a cărui voce nu-şi permite nici un lider european să n-o asculte. Fireşte, datorită lui Angela Merkel i-a acordat o întâlnire de câteva minute (trecută aproape neobsevată de presa germană) micii potăi plagiatoare, chiar dacă Băse susţine neconvingător că n-are nici un amestec ; zâmbetul cu care şi-a însoţit negaţia face exact cât o afirmaţie. Boschetarul parizian ajuns premier atinsese cândva paroxismul josniciei şi grobianismului în ieşirile sale publice când se referea la Preşedinte, lucru nemaiîntâlnit în lumea civilizată ; azi el e un pisic care « joacă » aşa cum îi « cântă » Băse, dacă vrea (şi vrea) să ajungă preşedinte.


E din ce în ce mai limpede că aripa nazistă a usl este ca şi exclusă din politica românească. Aspiraţiile la preşedinţie ale lui Căcărău au dispărut brusc, Felix îşi face deja  bagajele pentru un sejur prelungit prin puşcăriile patriei şi nici ceilalţi « liberali » nu se simt mai bine. Visul iliescian, cel de partid unic se apropie de un binemeritat sfârşit, ca şi ilici de altfel. În urmă cu doar 6 luni, nimic nu părea să rupă « unitatea de monolit » a usl, dar iată că ea e azi sfârşită. Artizanul rupturii, cel care a ştiut să folosească fiecare detaliu, fiecare dorinţă de a parveni a adversarilor a fost, indiscutabil, Preşedintele Băsescu. Credincios angajamentelor luate în faţa  poporului, Băse a arătat că a fost, este şi va fi până la capăt preşedintele tuturor românilor, chiar şi al celor idiotizaţi de propaganda mârşavă a tele-vizuinilor. Sigur e că mandatul lui Băse se va încheia lăsând în urmă un peisaj politic normal şi un stat de drept în care nimeni să nu-şi mai permită să se joace cu democraţia cea atât de greu implementată de către acelaşi Traian Băsescu. Mă plec adânc în faţa acestui OM providenţial, irepetabil multă vreme de acum înainte ! 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu