Când s-a vorbit despre conferinţa de presă a Preşedintelui Băsescu, nimic nu anunţa ceva
spectaculos. Lâncezeala politică rezultată din
alegerile din decembrie, acea mocirlă în care se bălăcesc derbedeii roşii părea
că va rămâne neasanată ani mulţi de-acum înainte. Ne aşteptam să auzim câteva
cuvinte subţiri la adresa vizitei scurtisime pe care primul plagiator i-a făcut-o
d-nei Cancelar Merkel, câteva referiri la masacrarea Constituţiei de către « brigada
de asalt » condusă de Căcărău şi altele asemenea.
Anunţul Preşedintelui privind organizarea
unui referendum identic cu acela pe care îl refuză derbedeii a lovit năprasnic.
Jurnaliştii prezenţi au amuţit, la fel şi cei din faţa televizoarelor. Cu toţii
ne-am revenit încet-încet şi am realizat adevărata dimensiune a loviturii pe
care Băse a aplicat-o tuturor celor care lucrează, mai mult sau mai puţin subteran, la subordonarea statului de drept şi la înjugarea
românilor la carul lor triumfal. Utilizarea de către Preşedinte a pârghiilor pe
care fasciştii le gândiseră pentru ei este, fără dubiu, o dovadă de înaltă
inteligenţa politică. Prin aceasta, Traian Băsescu a demonstrat o dată în plus
că e singurul om politic român în viaţă ; ceilalţi sunt nişte mici javre lătrătoare,
nişte politruci anacronici, dacă nu sunt infractori de drept comun, turnători
ordinari sau securişti cinici.
Preşedintele a ridicat politica dâmboviţeană
la rang de politică europeană de anvergură. Detestat şi temut în ţară de către
duşmanii politici (ei nu pot să se manifeste ca nişte adeversari, ci doar
josnic, ca duşmani), în Europa el este tratat aşa cum merită : ca un om
politic valoros, a cărui voce nu-şi permite nici un lider european să n-o
asculte. Fireşte, datorită lui Angela Merkel i-a acordat o întâlnire de câteva
minute (trecută aproape neobsevată de presa germană) micii potăi plagiatoare, chiar dacă Băse susţine neconvingător
că n-are nici un amestec ; zâmbetul cu care şi-a însoţit negaţia face
exact cât o afirmaţie. Boschetarul parizian ajuns premier atinsese cândva
paroxismul josniciei şi grobianismului în ieşirile sale publice când se referea
la Preşedinte, lucru nemaiîntâlnit în lumea civilizată ; azi el e un pisic
care « joacă » aşa cum îi « cântă » Băse, dacă vrea (şi
vrea) să ajungă preşedinte.
E din ce în ce mai limpede că aripa nazistă a
usl este ca şi exclusă din politica românească. Aspiraţiile la preşedinţie ale
lui Căcărău au dispărut brusc, Felix îşi face deja bagajele pentru un sejur prelungit prin puşcăriile
patriei şi nici ceilalţi « liberali » nu se simt mai bine. Visul
iliescian, cel de partid unic se apropie de un binemeritat sfârşit, ca şi ilici
de altfel. În urmă cu doar 6 luni, nimic nu părea să rupă « unitatea de
monolit » a usl, dar iată că ea e azi sfârşită. Artizanul rupturii, cel
care a ştiut să folosească fiecare detaliu, fiecare dorinţă de a parveni a
adversarilor a fost, indiscutabil, Preşedintele Băsescu. Credincios
angajamentelor luate în faţa poporului,
Băse a arătat că a fost, este şi va fi până la capăt preşedintele tuturor românilor,
chiar şi al celor idiotizaţi de propaganda mârşavă a tele-vizuinilor. Sigur e că mandatul lui Băse se va încheia
lăsând în urmă un peisaj politic normal şi un stat de drept în care nimeni să
nu-şi mai permită să se joace cu democraţia cea atât de greu implementată de către
acelaşi Traian Băsescu. Mă plec adânc în faţa acestui OM providenţial,
irepetabil multă vreme de acum înainte !
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu