Uniunea Europeană ne obligă şi
pe noi să respectăm drepturile minorităţilor naţionale acolo unde ele trăiesc
în spaţiul comunitar. Fie că sunt ţigani în România, Bulgaria, Finlanda sau
Spania, fie că sunt turci sau tătari, minorităţile se bucura de un tratament
egal din partea autorităţilor statale şi europene. Asta este teoria ; să
vedem cum se pune ea în practică, întâi de toate la noi.
Dacă
în ţări ca Spania sau Finlanda ţiganii nu mai sunt o problemă socială, ci doar
minorităţi cu obiceiuri şi tradiţii specifice, dar perfect integraţi, în
România ei sunt în mod intenţionat greu de integrat. Maniera în care guvernele
comuniste au înţeles să-i integreze pe ţigani este una păguboasă, incorectă
faţă de ei şi faţă de populaţia majoritară şi una care nu se va sfârşi
niciodată. O altă politică stalinistă aplicată minorităţilor este cea faţă de
vorbitorii de limba maghiară, cu largul concurs al UDMR, organizaţie de cea mai
pură factură bolşevică şi care duce o luptă de asimilare a minorităţilor pe
care statul român nu le recunoaşte ca atare, sub « pălăria »
denumirii de maghiari. Să le luăm pe rând şi să încercăm să mişcăm mecanismele
anchilozate comunist, în mod intenţionat.
În
documentul emis de Uniunea Europeană şi intitulat « Situația romilor
într-o Uniune Europeană extinsă » (2004) se vorbeşte despre drepturile la
un tratament egal şi nediscriminatoriu al « comunităţilor de romi, ţigani
şi călători (posibil « nomazi » s.n.) ».
Ca urmare, UE nu a obligat nici o ţară să folosească o singură denumire pentru
a desemna populaţii, în mod normal diferite. Şi la noi sunt romi, dar şi ţigani
şi alte ramuri de nomazi ale căror origini sunt undeva în Africa de Nord, nu în
India, aşa cum susţin unii, în mod nejustificat şi fără a o demonstra
indubitabil. Originea africană a ţiganilor, aşa cum îi numim noi generic am
demonstrat-o în alte articole pe această temă (aici), (aici) şi (aici).
Autorităţile
neo-comuniste au urmat aşa cum au vrut recomandările comunitare, iar rezultatul
nu este cel pe care Uniunea Europeană îl avea în vedere. Recomandările se
refereau la incluziunea ţiganilor şi nu la discriminarea lor, fie ea şi
pozitivă. Ele le conferă populaţiilor sinti , manouche, ţigani, romi etc. drepturi egale cu ale
cetăţenilor majoritari, aşa cum e şi normal. Nicăieri în documentele europene
nu este scris că denumirea pe care trebuie s-o folosim pentru a desemna
populaţiile nomade este cea de « rom » ; de altfel, utilizarea
termenului în cazul mândrilor gitanos din Spania ar produce adevărate
revolte. Profitând de necunoaşterea aproape generală a documentelor europene în
ceea ce priveşte populaţiile nomade, comuniştii români au ajuns să-i numească
nu romi sau ţigani, ci de-a dreptul… români !
Utilizând
o noţiune franceză, ţară unde cetăţenia înseamnă naţionalitate şi care nu
recunoaşte vreo minoritate, derbedeii roşii au implementat-o şi în România,
ţară care dă drepturi depline minorităţilor naţionale. Această politică stalinistă este şi o
încălcare a prevederilor europene, dar şi o manieră de defăimare a poporului
român, din cauza obiceiurilor pe care ţiganii le au dintotdeauna. Europa de
Vest, speriată de infracţiunile ţiganilor proveniţi din România şi copiind
tele-vizuinile noastre a ajuns să considere că românii comit o serie întreagă
de blestemaţii, că suntem un popor nomad şi că suntem oameni semi-salbatici.
Proteste individuale au existat, dar unele ferme oficiale nu puteau exista,
atât timp cât noi înşine îi numim pe ţigani – români.
Rămâne
de neînţeles de ce noi acceptăm ca ţiganii să fie numiţi români şi de ce nu
există o entitate juridică în stare să sesizeze Uniunea Europeană în acest sens
şi tot de neînţeles (deşi nu chiar de neînţeles) este de ce reprezentanţii
oficiali ai ţiganilor nu protestează în faţa acestei discriminări şi tentative
de asimilare a ţiganilor de către autorităţile române. Cât despre amenzile
stabilite de guvernul condus de prim-plagiatorul Ponta pentru utilizarea
termenului de ţigan, spun
doar că ar trebui să aplice o asemenea amendă ilegală din punctul de vedere al
legislaţiei europene, că dracu’ îl ia şi CEDO scrie pe fruntea guvernului său.
De
aceeaşi inspiraţie stalinistă este şi tratamentul aplicat minorităţilor
naţionale vorbitoare de limbă maghiară. Deşi nu sunt menţionate explicit în
documentele europene, secuii şi ceangăii sunt popoare distincte, cu origini
diferite între ele şi diferite de unguri, cu obiceiuri diferite şi cu dreptul
de a da mai departe moştenirea lor culturală. Statul român nu recunoaşte ca minorităţi distincte cele două populaţii şi nimeni nu
sesizează forurile europene. Înglobaţi şi aproape asimilaţi de către o entitate
etnică inexistentă – maghiarii – secuii, cei care şi azi se mândresc cu un alfabet propriu şi
ceangăii cei care dimpreună cu secuii, saşii şi şvabii au fost consideraţi de
unguri în Evul Mediu ca popoare de categoria a treia, azi ei sunt folosiţi de o
organizaţie de tip stalinist (UDMR) care îi aţâţă şi îi manipulează cum vor
autorităţile comuniste de la Bucureşti.
Ca
şi în cazul ţiganilor, nici secuii sau ceangăii nu au o formă de organizare
proprie, ci sunt mânaţi de la spate ca oile de către cei care în loc să se
lupte pentru drepturile lor, procedează la asimilare, în folosul unei iluzorii
minorităţi « maghiare ». Poporul maghiar nu a existat niciodată şi
nici azi nu există, dar denumirea este una înşelătoare şi care distruge
identitatea naţională a unor populaţii distinse de-a lungul istoriei şi
apreciate de către populaţia majoritară. Şi secuii şi ceangăii sunt popoare care au
suferit enorm de-a lungul istoriei, li s-a impus folosirea limbii ungureşti,
aşa cum şi ţiganilor din Transilvania li s-a impus, ce-i drept, mult după secui
şi ceangăi, în urma edictelor date de Maria Tereza şi Franz Josef.
Toate
minorităţile naţionale din România au drepturi egale, cu toţii trebuie să fie
mândri de originile lor şi au chiar obligaţia de a-şi învăţa copiii istoria
poporului lor şi cultura din care fac parte. În loc de asta, secuii şi ceangăii
nu sunt recunoscuţi ca minorităţi, în folosul unor golani fioroşi fascist-bolșevici care au venit la
putere după 1989. Nu am auzit un singur protest făcut organismelor
internaţionale și îndreptat împotriva statului român care, prin
autorităţile sale încurajează asimilarea forţată a unor popoare europene ce
trăiesc de secole pe teritoriul României de azi.
2 comentarii:
Vorbim asadar de o asimilare nereusita, de un proces lipsit de inteligenta.
Totusi maghiarii par asimilati intereselor Ungariei ca si celelalte minoritati de care ati pomenit, semn ca procedura lor de asimilare a fost mai eficienta.
Acest fapt poate fi datorat in principala masura impotentei clasei politice de a oferi un nivelde trai si o stabilitate sociala satisfacatoare. Ca urmare entitatile etnice au tendinta sa se asimileze aluia care da mai mult.
Gresec?
Vorbitorii de limba maghiara au fost initial, sa spunem asa, asimilati pe jumatate, prin impunerea limbii folosite de unguri. Dar utilizarea limbii unguresti nu i-a facut pe secui - unguri si nici pe ceangai. Lasand deoparte aceasta Uniune stalinista care foloseste un dublu limbaj, secuii nu se simt nici unguri si nici nu au chef sa fie folositi pt interesele Ungariei. Doar ca vocile lor nu se aud din cauza UDMR. Nerecunoasterea ca minoritati distincte a secuilor si ceangailor este o incalcare a legislatiei europene, fin calcata in picioare sub numele de "maghiari". Originea complet diferita a celor 3 popoare distincte justifica pe deplin recunoasterea lor diferentiata si ar termina prea mult vehiculata "problema" ungureasca/maghiara. Dar cine s-o faca? Cel putin 3 ani de acum incolo - sigur nimeni.
Trimiteți un comentariu