
Boala lui Viorin avansa cu rapiditate, fără ca el să-şi dea seama.
Personalitatea sa bipolară îl făcea să dea declaraţii şocante, declaraţii care
erau simultan pro şi contra unei idei. Laşitatea sa ieşea în
evidenţă doar atunci când trebuia să-şi asume o responsabilitate; atunci era
atât de hotărât, încât ca preşedinte de partid era de acord cu acea
responsabilitate, dar ca administrator era complet împotrivă. Devenise un
caraghios de care râdea toată lumea şi încerca să mai ostoiască
hohotele...