Prima « lemă » : Pe scena
concursului naţional Eurovision urca
un tip cu alură de macho nefericit. Începe
să cânte şi, dintr-o dată, vocea i se schimbă şi ascultăm în stare de şoc… un « sopran ».
Rezultatul producţiei mi s-a părut hidos : un macho de provincie scopit, nefiresc de fericit şi scălâmbăindu-se « sugestiv »
urlă de mama focului ; deşi bănuiam, ulterior am aflat şi sursa
fericirii : Angelica. Doamna l-a impus în faţa obişnuitelor aranjamente de
la Eurovision, faza pe naţiune. A doua « lemă » : Pentru ca bâlciul să fie complet, neOuatu urcă pe scenă
cu aspiraţii la primul loc, dar nu oricum : de această dată el nu mai este macho, ci… femeie ! În această stranie calitate, Ouatu îmbracă o…
fireşte, rochie albă de dantelă presărată cu cristale ; Swarovski, fără îndoială !
Nedumerirea e maximă : despre ce vorbim după ce domnişoara Ouatu a coborât de pe scenă ? Despre « mâna calului » sau despre « groapa
lui Ouatu » ? Tot e bine că după o viaţă întreagă, Angelica a ajuns să
aprecieze la un bărbat şi altceva decât poziţia sa în domeniul muzical. Ce, de
această dată ? Nu ştim, poate feminitatea lui evidentă sau poate se călăuzeşte
după vorba din popor « Asta-i legea, nu se schimbă/
Cât ai degete şi limbă » ; despre ouă nu se vorbeşte, deci absenţa
lor nu deranjează.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu